- Tu scrii? Isi aprinse inca o tigara, asteptand-o nerabdatoare pe Phoebe. Gasea in prezenta lui o placere dureroasa, pur masochism. Voia sa se indeparteze, dar nu se simtea capabila cand cuvintele lui o fermecau.
Stia ca ea nu poate face literatura. Ori asta, ori era un geniu aflat intr-un blocaj aparent etern, inainte de eruperea rudimentara, primara a cuvintelor.
- Eu protestez.
Il privi ciudat, desi nu se vedea plecandu-se inca.
Strainul ii radea in fata, atotstiutor. Daca asa arata un scriitor adevarat, salbatic in pasiunea sa, urma sa nu isi regrete lipsa de talent pe viitor.
- M-a luat valul. Voi, mundanii, nu intelegeti libertatea pe care niste simple litere imprastiate aievea o dau. Poti iesi invingator dintr-o rafuiala cu universul, poti complota cu Thomas Percy in timp ce regele isi ia ceaiul si, cel mai important probabil, poti sa fii tu, cel real. Prin urmare, Scarlet cea lipsita de pasiune – ironic, nu? – scrisul e libertate si libertatea e un protest impotriva normelor impuse. Bibliotecile nu sunt nimic in afara de munti de hartie si protest, in care suflete chinuite isi varsa frustrarile.
Ii zambi iarasi stramb – protestase impotriva conceptiilor ei si se vedea invingator.
Proza scurta ; o sa postez totul intr-o zi, imediat ce e gata.