Manifest

Am încetat să sper perfecțiunea, iar
Mreaja veche s-a transformat în frâie.
Nu mai răscolesc cuvântul ce unea, dar
Memoria curge liberă-pârâie.

Încă apare un vulnerabil dor,
De timpul scurs, de vreme răstită secat.
Nu mai îngădui doar un senil decor,
În scris, haosul rămâne gol, ferecat.

Și poate ce e vechi a renăscut acum.
Respiră-n sens, de răni sonate făurit.
Nu caută regret pe izolatul drum.
Nu stă ascuns, ci-n adevăr a-nmugurit.