CristiCristina880
Bună!
Scriu aici pentru că tocmai am terminat seria Cardinham și am zis că merită să-ți împărtășesc câteva gânduri. O să par puțin „tehnică” în unele observații, dar asta pentru că am studii superioare în filosofie, iar perspectiva mea se duce automat spre structura poveștii, modul în care sunt construite evenimentele, coerența acțiunilor și felul în care funcționează lumea pe care ai creat-o.
În primul rând, mi-a plăcut enorm cum ai combinat atmosfera unei societăți de demult cu mici elemente de mentalitate modernă introduse subtil și foarte natural. Se vede clar că este o serie muncită și gândită în profunzime. Vocabularul, ritmul și complexitatea cer atenție din partea cititorului, ceea ce apreciez mult , nu este o lectură superficială, ci una care te face să reflectezi și să trăiești alături de personaje.
Personajele sunt construite superb, fiecare cu amprenta lui unică. Recunosc că am devenit fana lui Silas și Albany (și presimt că mă voi atașa și de Adonis și Aphrodita ).
Mi s-a părut fascinant modul în care ai construit societatea aceea de lorzi care comit atrocități, dar cred că partea aceasta putea avea un pic mai mult accent. Nu mă refer să intri în detalii șocante , e perfect că ai păstrat anumite lucruri în mister , doar că poate misterul a rămas prea dens, fără o zonă în care să simțim cu adevărat gravitatea sistemului.+++++
roxannewilde3121001
@CristiCristina880 Mulțumesc foarte mult pentru aceste cuvinte! Asta ma face sa-mi doresc sa continui sa scriu.
roxannewilde3121001
@CristiCristina880 Fata se primul comentariu: Am simtit la fel, ca nu am intrat în detalii (nu am exploatat suficient) intriga pe care o construisem. :)
CristiCristina880
@ CristiCristina880 ++++ Un aspect pe care l-aș schimba ușor (dar asta ține strict de preferințele mele literare) sunt arcurile de răscumpărare. Am simțit uneori că anumite personaje sunt iertate un pic prea repede după acțiuni destul de grave, fără să existe o dovadă concretă de regret sau schimbare.
Un exemplu foarte bun este dinamica dintre Brigit și Albany.
Albany este judecat pentru faptele tatălui său, pentru reputația lui, pentru zvonurile care circulau despre el și chiar pentru tatuajele considerate păgâne în epocă. Am înțeles foarte bine teama lui Brigit și viața grea pe care ar fi putut-o avea lângă el din perspectiva societății. Până acolo totul are logică. Dar când ajung la împăcarea lor… aici aș fi vrut puțin mai mult. Mi-ar fi plăcut o acțiune cu adevărat importantă, un gest puternic care să echilibreze anii de teamă, judecată și prejudecăți. Momentul în care închid conflictul pentru Evangeline este frumos, dar poate un pic prea mic pentru greutatea istorică dintre ei.
De exemplu, mi-ar fi plăcut o scenă emoționantă ,chiar una dramatică , în care Brigit să demonstreze prin fapte că regretă modul în care l-a judecat pe Albany. Poate o situație în care el ar fi fost în pericol, iar ea, instinctiv, l-ar fi protejat. Un moment profund, care să rupă bariera dintre ei.
În rest, vreau să știi că faci o treabă extraordinară. Ai un talent deosebit, o imaginație superbă și o capacitate rară de a construi lumi complexe.
Continua să creezi ,chiar ai ceva special! ✨
