Țigara trebuie fumată. Timpul și iubirea se consumă. Te consumă. Uneori, iubirea durează o țigară. Și, uneori, o țigară durează până la șase dimineața.
Degetele se întorc la torace. Îl perforează, îl deschid, sfărâmă fiecare coastă pe care o întâlnesc în drumul lor și, înainte să pună mâna pe inimă, tu le oprești. Nu pentru că durerea e insuportabilă. Ci pentru că vrei să-ți ți tu inima în palme și să le-o dai de bună voie. Pentru că nu vrei să fii doar martor la propria ta suferință, ci chiar complice și autor.