Esalia

„Când mă chinuiam să îmi găsesc cuvintele, bunicul obișnuia să îmi dea un stilou și o bucată de hârtie. 
          — Dacă nu poți vorbi, scrie. Cuvintele trăiesc mai mult așa. Scrie-ți toate cuvintele, Annie. Pune-le pe hârtie și trimite-la în lume.”
          
          „Ce știe doar vântul” de Amy Harmon

Simt că au trecut sute de ani de când nu mi-am mai făcut simțită prezența aici. Poate… chiar au trecut. 
          
          A trecut mai bine de un an de inactivitate și cumva îmi lipsește. Aș dori să mă reîntorc și cumva s-o iau de unde m-am oprit, cu altă perspectivă, fiind o altă “eu”. 
          
          Aș vrea totuși să știu dacă doriți să continui cele două cărți (“Bolnavă de amintiri” și “Eu am fost Julleka”). 
          
          Vă aștept părerea! 
          O zi superbă să aveți și o săptămână productivă! 

Hei bună!
          Am publicat o nouă poveste (De ce eu, Doamne?) și mi-ar face mare placere să primesc o părere, un comentariu sau un vot de la tine.
          (Doar dacă vrei, desigur:))
          ❤
          

      Unii vor să trăiască în sunetul unui clopot de biserică, dar eu vreau să conduc o operațiune de salvare din interiorul iadului.
                                                                  - C.T. Studd

13 aprilie 2020©
          
                               ×uneori lumea pare în regula, dar este         
                                             distrusa în profunzime×
          

Simplitatea constă în a face călătoria vieții doar cu bagajele de strictă necesitate
          
                        Charles Dudley Warner

                 28 iulie. 15:36 | o altă pasă proastă 
          
                                                    II
          
          
                Iar în lupta ta oarbă cu umbrele, nu a fost nimeni care să aducă lumina. Pentru că omul nu este creator al luminii, ceea ce face această acțiune imposibilă pentru el.
          
                De aceea, singurătatea a rămas singurul lucru stabil din viața ta. Căci, fie că e bine sau rău, este cea mai ușoară cale. Aprofundarea în singurătate diminuează dureri, lacrimi, agonii, tristeți... De aceea, mai bine îmbrățișezi singurătatea decât orice altceva. Căci restul lucrurilor rele te îmbrățișează pe tine, cu toate că nu asta este ce vrei.
          
                Și cu toate că ți-ai dori din inimă să înțeleagă cineva, lupta aceasta este a ta. Este propria luptă. Luptă pe care ești obligat s-o porți singur, căci altfel nu ai cum. Așadar, departe de oameni care te încurcă mintal, sistematic, algoritmic și emoțional, îmbrățișează singurătatea. Căci doar în singurătatea ta poți duce această luptă. 

                 28 iulie. 15:36 | o altă pasă proastă 
          
          
          
                Nu mereu m-am îndreptat spre o anumită schimbare în viața mea. Dar de fiecare dată când am făcut-o, nimeni nu a susținut asta. Nimeni nu mi-a apărat spatele când aproape cădeam în urcarea mea pe cel mai înalt munte pentru a putea vedea greșelile din viața mea. Și mereu, acest lucru a durut.
          
                A durut pentru că odată cu dorința schimbării, au apărut și așteptările. Ca apoi, să realizez că, de fapt, oamenii nu sunt ființe din partea cărora poți avea așteptări, pentru că te poți trezi căzând etern într-o agonie asurzitoare. Poți ajunge să plutești pe cel mai trist cer, al cărui orizont este depresia.
          
                Te poți afunda în cele mai triste gânduri și remușcări. Iar schimbarea se diminuează în timp datorită acestui lucru. Dorința de a încerca să faci loc luminii în viața ta moare odată cu dezamăgirea care sporește în originile tale, prinzând rădăcină.
          
                

 Al doilea capitol tocmai a fost publicat.
          
          Aștept și părerile voastre!
          
          Peace!❤️

Poate cineva să-mi sugereze niște cărți în engleză?