@vicdesantis
Bună! Nu știu câți mai sunteți pe acest cont, dar voiam să vă înștiințez că am început o carte pe profilul secundar. Dacă ați arunca un ochi mi-ați bucura inima. ❤️
Vă las mai jos capitolul pe care l-am postat astăzi.
O zi faină,
Vic.
https://www.wattpad.com/1468914385?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_reading&wp_page=reading_part_end&wp_uname=vicdesantis
cu cinci ani în urmă trecea timpul cu pași parcă ce stăteau în locului.
cu cinci ani în urmă,
încă aș fi sunat.
cu cinci ani în urmă,
încă ți-aș fi spus la mulți ani de ziua ta.
cu cinci ani în urmă,
încă ți-aș fi urat sărbători fericite.
cu cinci ani în urmă,
te cunoșteam pentru prima dată,
chiar dacă nu-mi stătea în fire să vreau s-am de-a face cu tine.
dar cu cinci ani în urmă,
timpul a trecut,
iar acum nu merit să te știu,
căci au trecut cinci ani,
mergem spre șase,
iar eu tot la fel sunt.
dar nu-mi pot imagina o lume unde nu te cunosc,
chiar dacă acum cinci ani nu m-aș fi crezut.
dar tu să rămâi la fel
cu oamenii ce te merită.
aș fi putut să fac atâtea pentru tine,
aș fi putut să te fac fericită,
aș fi putut să îți redau zâmbetul ce-l purtai când erai adolescentă,
aș fi putut să îți dau vechea ta iubire neuitată,
aș fi putut să nu exist ca să devii ce n-ai putut din vina mea,
aș fi putut…
dar, deși nu spui,
deși nu asumi,
deși nu te pronunți,
deși n-ai glas să negi ce îți scriu acum,
te simt.
eu știu.
te știu.
sunt exact ca tine,
simt ce simți,
îți repet greșelile,
iar tu prin mine te vezi pe tine.
dacă n-aș fi fost eu,
dacă n-aș fi apărut,
erai fericită-n viața asta,
nu în alta.
te rog să mă ierți când te implor s-o faci,
căci te dezamăgesc mereu,
sunt omul pe care l-ai iubit atât de tare,
dar care te-a lăsat singură,
părăsită,
a nimănui.
sunt fiica lui,
îmi pare rău.
ți-am răpit șansa în viața asta,
însă dacă există mai multe,
nu-l alege pe el.
fugi de el,
du-te înainte.
treci pe lângă el ca pe lângă morminte,
nu-l atinge nici cu umărul,
nu-l privi nici peste el.
nu mă lăsa să-ți iau viața,
nu mă pune să te fac să-ți iei adio de la fericirea ta,
căci nu doresc atunci să fiu fiica ta,
deși mă iubești,
te iubesc mai tare,
nevrând să exist cu nefericirea ta te-aș ruga să nu te sacrifici,
pentru că nu merit.
nu te merit.
Bună! Voiam să vă spun că eu împreună cu prietena mea am postat o carte pe contul nostru secundar.
Link-ul este mai jos! Go check it out și spuneți-ne părerile voastre.
https://www.wattpad.com/1354913770?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_reading&wp_page=reading_part_end&wp_uname=metamorfoziss&wp_originator=x0XKV6JRX4s5I6Jrjbs1JPYdTXCKSuF2vlps2%2BtUbmOqVENo2wzU2ORDFUur6plz%2B8sKj1kOVp%2FldOAoNLLAgYReuh0WR8Vr2t7UctT7geh%2FIQW6lfuNeicNu1X7bxKa
doar voiam să te anunț că te-am lăsat în urmă.
de la mine pentru o parte din mine.
am lăsat scrisul pentru o altă zi,
cândva mă vei citi și tu.
am scris o pagină din carte,
epilog l-am și numit,
cu prologul n-am eu început,
căci eu cunosc doar un sfârșit.
l-am și scris cu degetele tremurânde,
absente de un incipit,
nu-mi ajung cuvintele să-mi dau și-un început,
și-am învățat să mă rezum exclusiv doar la deznodământ.
scriu fragmente,
jumătăți din simțuri,
le împart la toate scrierile mele,
să-mi ajungă cât să simt că sufăr.
scriu la cărți neterminate,
scriu cu cuvinte de sensuri muritoare,
scriu,
și scriu,
și iar mai scriu o parte.
ce seri atât de triste,
ce-ți fac dorul să revină…
ce târzie-i ora ceasului,
dar tot mai stai treaz să te gândești…
zici că mai stai puțin și contemplezi,
dar te prinde răsăritul
( e deja 6:00 la tine )
și tu n-ai scăpat de dor.
( cât mai ai de gând să oglindești? )
și de te pui acum la somn,
ți-e frică c-ai să-l visezi.
visează dorul,
poate așa nu i-l mai duci…
( simte-l…, oricum rămâi cu el. )
mi-e dor să-ți pot da un mesaj în mijlocul zilei și să-ți spun un “bună”.