Azi a fost o zi neagră pentru mine. Nici nu știu cum pot să-mi exprim în cuvinte durerea. E atât de cumplit. Încă nu-mi vine a crede că tocmai familiei mele i s-a putut întâmpla una ca asta. Focul este nimicitor. Azi a fost ca Iadul pe pământ, un infern în care a murit ființe vii, ființe pe care le-am crescut de când s-au născut, ființe pentru care mi-am pierdut orele în care trebuia să învăț, dar pentru care aș fi sacrificat totul nu doar timpul meu liber. Pentru care am dat și ultimii mei bani din buzunar. Animalele mele, păsările, tot au murit în infernul produs de niște oameni fără minte în cap. Nici nu pot să vă explic în cuvinte tot ce am trăit în momentul în care am văzut totul în flăcări, câinii morți, găini, rațele, curcile, puii de munte și gâștele. Am scormonit în cenușă după ele și am găsit mormane de ființe carbonizate. Totul e doar praf și cenușă. Am muncit o viață, ore nedormite, lipsă de timp. Acele frumuseți de păsări. Iar cățelușa, care a murit cu rața în brațe, era sufletul meu. Îmi aduc aminte cum le hrăneam din palmă.
