Oh, dragule, de ți-ar vorbi şi ție luna...
Păcat mi-e fidelă mie, căci ea e numai una.
•
De ți-ar spune norii câte lacrimi au vărsat
Încercând să te facă să pari adevărat.
•
Căci tu nu ești din piatră, nici plastic, nici beton,
Tu eşti făcut normal, dar totuși nu ești om.
•
Ție nu-ți arde sufletul, nu-ți calci tu pe mândrie,
Tu nu eşti om deloc.
•
Şi luna vrea să ştie.
•
Pentru o seară între stele, ai abandona totul?
Sau preferi să fii singur, rătăcind printre blocuri...
•
Tu nu ai fost, nu poți fi, dar încearcă.
Fii ~om~... Măcar o dată.