Regret atât de mult că nu am apucat să pun astăzi primul capitol al cărții Before Jace Herondale așa cum am spus. Ca să mă revanșez, vă las aici puțin din început. Somn ușor.
→ Jace
Degetele mi se strâng în pumnii transpirați atunci când simt, în sfârșit, pecetea activată. Un chin de mai bine de cinci minute, și e doar una simplă.
Izzy și Alec consideră că sunt norocos că nu mai am nevoie de stelă, ceea ce, să spun drept, e chiar un noroc, însă nu și atunci când runele trebuie activate cu mintea.
Verific din priviri dacă "transportul" e aproape, aplicația asta modernă spune că va fi aici în mai puțin de două minute, iar atunci când se zărește de după colț, trec fără să mă uit pe trecerea de pietoni.
Un grup mic de studenți mundani se bagă în fața mea când autobuzul ajunge în stație, și îmi dau ochii peste cap, lăsându-mi deoparte protestele cu referire la mundani. Runele de invizibilitate și flexibilitate îmi permit să stau, atunci când observ că nu mai e nici un loc liber în autobuz, chiar pe el. Tot așa e cald, briza de aici de sus e numai bună. Vântul răcoros ce îmi aruncă părul blond în toate părțile, mirosul florilor și al mâncării îmbietor, și soarele ce le permite oamenilor să își petreacă ziua pe afară, mă face să mă gândesc că mediul ăsta, nu ar putea fi niciodată mediul meu. Autobuzul mă aruncă în față puțin atunci când se oprește la prima stație.
