Am 16 ani de ceva vreme. Surpriza:))
Dar nu-mi place si vreau sa am iar 15. 16 ani imi ofera o maturitate de care ma pot scuti si mai multe dureri de burta decat mi-am imaginat vreodata.
Mi-am dat seama ca singura persoana de care am nevoie sunt eu, pentru ca toate celelalte oricum pleaca.
Am trait una dintre cele mai mari dezamagiri ale vietii, am flirtat cu un tip dupa ce am baut (mult) prea multa visinata si oarecum am ajuns nu o data, ci de două ori intr-un club. Si toate astea in mai putin de o luna.
Am realizat ca viata merita traita asa cum e ea, ca nimeni nu are dreptul sa ma judece fara sa ma cunoasca si ca ziua de maine poate fi mai buna decat cea de ieri.
Am devenit destul de curajoasa pentru a renunta la canapeaua mea extensibilă, dar nu de ajuns incat sa nu imi fie frica de o relatie.
Asa va fi toata viata mea? Nu stiu, dar abia astept sa aflu. In sfarsit ma simt pregatita sa traiesc cu adevarat, singura si pe cont propriu, caci abia daca mai am pe cineva langa mine. Iar in loc sa ma întristeze, ma face sa ma simt normala.