Eram in camera mea si citeam cartea mea fenomenala "Veronica decide sa moara" de Paulo Coelho cind mama ma striga:
-Draga mea ti-ai facut bagajul?
-Da mama,mai am putin
Adevarul era ca inca nici nu m-am apucat de bagaj,gindul ca trebuiea sa plec in Franta cu o gasca de nebuni si sa privesc un asa zis "cintaret" in calduri,ma ingrozea...
Dar,cu toate mofturile mele,mi-am facut bagajul si am plecat jos sa iau cina.
Era 6:30 cind mama a venit sa ma trezeasca pentru ca,evident,trebuiea sa plec in Franta.
-Mamaaaaaa,numai oamenii bolnavi se trezesc la ora asta
-Draga mea trebuie sa te pregatesti
Am facut un efort si m-am ridicat din pat indreptinduma spre baie...Dupa ce m-am precatit si mi-am luat ramas bun de la ai mei,tata m-a dus la gara,unde ma asteptau colegii.
Am urcat in tren si tot drumul am ascultat muzica.
Cind am ajuns in Franta ne-am cazat intr-un hotel minunat,cred ca din toata calatoria asta doar hotelul o sa-mi placa.
Am iesit putin afara sa explorez imprejurimile si aveam castile pe cap pierduta in universul meu alternosferic.
Ma primblam prin parc cu capul in jos pentru a-mi asculta mai bine gindurile cind,nustiu cum si de ce un tip de vre-o 18 ani sa lovit de mine.In doar citeva secunde m-am trezit jos,cu o durere mare de picior,tipul sa agitat,mi-a dat mina si i-am spus:
-Mersi,stiu sa ma ridic si singura
-Scuzama,sunt un impiedicat,te-ai lovit?
-Daca pentru tine "lovit" inseamna sa te loveasca cineva pe strada iar tu mai sa pupi strada,da,m-am lovit! i-am spus pe un ton rece.
-Scuzama,chiar imi pare rau,te pot ajuta?sa te duc la un doctor?
Atunci am ridicat ochii sa-l vad mai bine si era el,tipul in calduri de care va vorbeam.
Avea niste ochi mari caprui si parul cret.Acum ca l-am vazut mai bine,nu arata asa rau,totusi tot mai e un cintaret ce-si da aer de superios(cel putin asa cred eu)
Mi-am dat ochii peste cap,si m-am intors spunindui:
-Ma descurc si singura,nu sunt mica,pa!
-Stai,unde pleci?nici nu stiu cum te cheama.
-Nu ar trebui sa stii.
-De ce?
-Stii ceva,devii enervant cind pui asa multe intrebari
-Dar eu vreau doar...
-Gata,lasama!
Nu stiu de ce am devenit asa nervoasa dintr-o data,dar frate,chiar ma enerveaza oamenii care pun prea multe intrebari stiind ca nu ma cunosc.
Am plecat la hotel si am incercat sa adorm dar nu reuseam cu galagia pe care o faceau colegii,asaca m-am alaturat disptractiei.
Ooook,sa-mi spuneti ce parere aveti,va pupacesc
