Smells like depression |Yoonmin

23

"O fana nebuna? Atat? ASTA ERA MARELE ATACATOR?" se enerva Yoongi

"Poate daca nu ai fi fost asa orbit de ura pentru Hoseok ti-ai fi dat seama ca inca esti una dintre cele mai mari vedete din lume"  spune Namjoon sarcastic.

"Macar a fost prinsa si bagata la inchisoare, nu? Totul s-a rezolvat" Boa incearca sa ii calmeze pe cei doi

"Boa are dreptate, nu are rost sa ne mai certam, cel putin acum nu mai avem de ce ne teme" il sustine Jimin.

"Cum ramane cu Hoseok?"

"Ahh.." Yoongi a inspirat adanc. Stia ce avea de facut.
"Ma duc la el acum, trebuie sa ii cer scuze"

"Vin cu tine, nu putem risca sa te atace" zice Jimin.

"SA TE ATACE?" se sperie Tae
"Ce s-a intamplat?"

"Nu o sa se intample, ok? Mai bine duc singur" insista Yoongi.

Nimeni nu a mai spus nimic. Era miracol ca Yoongi a acceptat faptul ca a gresit si a ales de buna voie sa isi ceara iertare.

Ajuns la Hoseok acasa, Yoongi repetat bate la usa.

"Hoseok, te rog, deschide, vreau sa imi cer iertare"

...

"Am gresit, ok? Hai sa vorbim"

...

"Hoseok?"

"O sa intru fortat la 3, nu chema politia ok?"

"1...2..AHH LA NAIBA" Zice Yoongi intrand neinvitat. Era foarte surpins ca usa nu era incuiata dar era si mai surpins sa vada ca toata casa a ramas exact ca in seara in care s-au batut ei. Nimic nu s-a schimbat, lucrurile si sangele aruncate pe jos, erau inca acolo.

Lui Yoongi ii se ridica parul pe spate mergand prin casa.
Cand a intrat in camera lui Hoseok a vrut sa tipe dar era de parca cineva ia furat vocea.

Hoseok era intins pe jos inconjurat de sange, langa o lama, cu mana stanga auto-mutilata.

Yoongi a iesit in fuga din camera, trebuia sa proceseze ce s-a intamplat.
Cand si-a venit in sine a sunat o ambulanta.

Nu vroia sa intre din nou in camera, ii era frica, de ce? Nici el nu era sigur.
Ii era frica ca Hoseok era mort? Nu e imposibil, desi l-a vazut pentru aprope 10 secunde era destul pentru a observa culoarea purpurie pe care o avea pielea lui. Deci da, cu adevarat, Yoongi se temea.

"Prostule, Concentreaza-te" se plesneste singur.

Yoongi se dezbraca de bluza si intra in camera din nou, privindul cat mai putin posibil Yoongi ii leaga mana lui Hoseok cu bluza lui, apoi ii verifica pulsul si cele mai rele cosmaruri parca au devenit realitate.

"Nenorocitule, te uram dar nu vroiam sa mori" Yoongi se abtinea cu greu sa nu planga. Dar nu reusi pentru mult timp.

Plansul lui a fost intrerupt de niste sunete de salvare, ambulanta era aici.