BLIND OBSESSION

I

- ȘEFU..! TE ROOG! NU EU SUNT TRÃDÃTORUL!! AAAHH!! *spune bãrbatul dupã care este lovit cu piciorul în stomac*

- CÂT DE PROST MÃ CREZI?! NU FACE PE MILOGUL CU MINE!

- NU DOM...

Bãrbatul nu apucã sã termine, acesta fiind acum pe ciment cu un glonț în cap.

- Domnule, Taehyung are problebe.

- Încarcã armele. Ne vedem în mașinã. *spune el și iese din încãpere*

Odatã ce ajung, vãd o cladire in flãcãri. Au ieșit din mașinã și au intrat dupã Taehyung. Focurile de arma se auzeau din ce în ce mai tare. Oamenii urlau îngroziți.

Taehyung era întins pe jos, fumul intoxicându-l.

- Luați-l pe Taehyung! Eu merg la Jackson...

- Ce surprizã... Jungkook...

Jungkook sare la gâtul lui. Armele amândurora au sãrit înpartea opusã a camerei. Amândoi ajung pe marginea balconului. Jackson îl lovește pe Jungkook în stomac, acesta vrând mai apoi sã îl arunce de pe clãdire, însã Jungkook îl aruncã pe Jackson, acesta prinzându-se de balustradã. Jungkook îl împușcã în mânã, fãcând ca acesta sã cadã și sã aterizeze pe o mașinã.

Dupã asta, Jungkook și restul, se întorc acasã epuizați. În drum spre casã, Jungkook privea pe geam pierdut printre gânduri.

- Frate... te simți bine?

- Da... sunt doar fosrte obosit... vreau o pauzã de la toate astea...

- Atunci hai sã luãm o pauzã. *spune Jimin zâmbind*

- Nu pot... sunt așa aproape sa ating gradul cel mai sus al mafiei, nu pot da cu piciorul acum.

- Te înțeleg... însã vei putea face asta singur?

- Nu sunt singur J-Hope.. vã am pe voi..

- Nu cred cã la asta se referã... *spune Suga în timp ce butona telefonul*

- Jungkook... eu mã refer la o fatã.

- Da... sigur *spune el amuzat de ce tocmai spusese J-Hope*

Ajunși acasã, Jungkook se aruncã pe canapea și adoarme imediat. Dupã trei ore se trezește brusc. Se duce în bucãtãrie și își face ceva de mâncare.

- Jungkook...? Ce faci treaz la ora asta?

Se aude o voce, iar când Jungkook se întoarce, îl vede pe Namjoon.

- Nu mai pot sã adorm... Sunt foarte stresat... Mai am atât de puțin pânã ma pun Rege al Mafiei...

- Ști cã nu e o funcție regalã... *spune Namjoon râzând*

- Știu... Dar ce conteazã mai mult pentru mine e ca voi fi în vârf cum a fost și... tata...

- Ar fi foarte mândru dacã te-ar vedea acum... La fel și mama ta...

- Mersi Namjoon... Chiar aveam nevoie sã aud asta...

- Vreau sã ști cã sunt aici pentru tine... Acum du-te și culcã-te cã mâine iar arunc apã pe tine.

Jungkook râde apoi urcã scãrile și intrã în camera lui.

A doua zi, Jungkook este trezit de telefonul lui care suna în continuu.

ON PHONE

- Cine e...?

- Jungkook... sunt eu Jimin... Vinope plajã... va ajunge Felix cu armele de care avem nevoie.