BLIND OBSESSION

III

-Și... ammm... îți este foame?

- Nu vreau sã mananc nimic... Doar du-mã acasã te rog...

- Off... Înger mic... Nu pot face asta... vezi tu... acum îmi aparții.

- Dar... nici nu știu cine ești... Te roog... Verișoara mea sigur e îngrijoratã.

Jungkook se apropie de ea.

- Nu. Și nici sã nu te gândești sã fugi... Oh... stai... nici n-ai cum sã fugi...

Jungkook dã sa iasã din camerã, însã ea îl oprește.

- Pot mãcar sã o suni pe verișoara mea..? Sã... știe cã sunt bine... Te rog...

- O voi face... acum îmbrãcate cu ce ți-am lãsat pe pat...

- Dar... ummm... Nu pot sa mã îmbrac singurã...

- Vrei sã te ajut eu..?

- NU!

- Glumeam doar... o sã o rog me menajerã sa vinã sa te ajute.

Dupã o orã menajera iese din camera fetei și se îndreaptã spre Jungkook.

- Domnule...

- Ce e...*spune el cu o voce rece*

- Ãmm... D-domnișoara... refuza sã coboare sã mãnânce.

Auzind aceste vorbe, Jungkook se ridica nervos și urcã în camera fetei.

- DE CE NU VREI SÃ COBORI?! *spune el trântind ușa camerei nervos*

- NU VREAU SÃ MÃNÂNC!!!

- ÎMI RÃSPUNZI?

- DU-MÃ ACASÃ!!! *spune ea urlând*

Jungkook îi trage o palmã, iar fata se pune în genunchi.

- NU VREI SÃ COBORI? ATUNCI MORI DE FOAME ÎN CAMERA ASTA!!!

Jungkook iese nervos lãsând-o pe fatã sa plângã pe podeaua rece.

Trecuse o sãptãmânã de când Y/N nu mai mâncase. Dintr-o datã, se aude ușa camerei deschizându-se.

- Pot sa intru?

- Ci...cine e acolo...?

- Umm... sunt Jin... ți-am adus ceva de mâncare...

- Nu îmi este foame... *spui tu, însã ghiorțãitul matelor tale te dã de gol*

- Nu mã minți... Stai liniștitã... nu-ți fac nimic. Nu știam ce îți place așa cã... ți-am adus puțin din toate...

- Mulțumesc...

Jin îți așeazã bețișoarele în mânã și ți-o ghideazã spre tavã.

- Eu te las singurã... dacã ai nevoie de ceva ai un clopoțel pe noptierã... menajera e lângã ușã... *spune Jin și pleacã*

Mâncai liniștitã când simți privirea unei persoane ce te ardea pe dinăuntru.
In timp ce mâncai, Jungkook te privea in liniște.
După masă, te întinzi și începi sa pipăi noptiera încercând sa dai de clopoțel.
Într-un final îl găsești și suni. Auzi pașii unei persoane ce vine și se apleacă la nivelul tău.

- Am terminat. Mulțumesc mult...

Jungkook tace și doar ia tava de pe masă.

- Ummm înainte sa pleci.... Poți sa... îl chemi pe cel ce ma adus aici?...
- Sunt deja aici... *spune el făcând-o pe fata sa tresară*

Jungkook se apropie de tine. Îi puteai simți respirația
Fata rămâne nemișctă.

- Te rog... vreau sa merg acasă...
- ȚI-AM MAI ZIS CA NU!!! NU TE LAS SA PLECI!

Jungkook îi trage o palma fetei și dărâmă masa de nervi.
El iese din cameră trântind ușa.
Fata se întinde pe podeaua rece plângând și strângându-și genunchii la piept.

Namjoon îl vede pe Jungkook coborând scările nervos.

- Hei ce s-a întâmplat?
- EA! NU VREA SĂ MA PLACĂ!
- Jungkook....
- NICI NU ȘTIE CÂT DE MULT ȚIN LA EA...
- JUNGKOOK! TACI ODATĂ ȘI ASCULTĂ-MĂ!

Jungkook oftează și se așează pe canapea.

- Trebuie să încerci să fi calm, poartă-te frumos cu ea. Fi blând...

Jungkook își lasă privirea în jos. Stă puțin pe gânduri și urcã înapoi la Y/N. Deschide ușa și când întră, o vede pe față dormind pe podea.
El o ia și o duce la el în camera unde e mult mai cald.
O pune pe pat și o privește cum doarme până când adoarme și el lângă ea. Y/N se foiește și ajunge sa se cuibărescă la pieptul lui Jungkook.
Gestul fetei îi face inima sa bată mai tare ca niciodată.
Sa fie asta senzația... de a fi... îndrăgostit?

Promit sa postez mai des îmi pare rău bye!!💋💜💜💜💜💜