Harry Potter si Ginny Weasley

Bolnav

-Harry! Harry! Nu! Nu ma parasi! Harry! striga Ginny disperata, plangand.

Dna Weasley, Dumbledore si multi altii erau in jurul patului lui Harry, care in starea aceea era de nerecunoscut.

-G-Ginny...se aude un soptit.

Era Harry. Alb ca varul. Avea ochii aproape inchisi, si era intr-o stare groaznica.

-Sa o aduca cineva pe Madame Pomfrey! Repede! zice Ginny.

In scurt timp, Madame Pomfrey isi face aparitia. Il mai examineaza pe Harry si spune:

-Domnul Potter poarta o lupta crancena cu moartea, domnisoara Weasley. A pierdut foarte mult sange si daca nu se gaseste cineva sa ii doneze sange, atunci e posibil sa paraseasca lumea aceasta, Doamne fereste!

-Voi dona sange! zice Ginny hotarata. Aici si acum! Madame Pomfrey!

Aceasta isi pregateste seringa si ia sange de la Ginny. Ea nu carteste.

*

Au trecut mai multe zile. Ginny intra in salonul in care era Harry.

-Deci? o intreaba Ginny pe Pomfrey. Cum se simte?

-Domnul Potter se odihneste, domnisoara. Stiti, ii va lua putin timp sa se recupereze. E vorba de un blestem aici. De Magie Neagra. Dar, daca domnul Potter a supravietuit blestemului fatal, poate supravietui si oricarui alt blestem.

In salon intra un spiridus.

-Dobby intra in salon sa vada ce face Harry Potter, zice spiridusul.

-Dobby trebuie sa stie ca Harry Potter se odihneste.

-I-a revenit culoarea in obraji?

-Da, domnule Dobby.

-Atunci de ce doarme? Dobby il vrea bine pe Harry Potter!

-Harry Potter a trecut printr-un mare blestem, domnule Dobby, si...

-Harry Potter sa se trezeasca! Acum!

Ginny rade incet. Dobby se incrunta.

-Si tu de ce razi? Crezi ca e amuz..?

Se opreste, dandu-si seama cu cine vorbeste. Par roscat, privire cuceritoare... Nu e Ginny Weasley, iubita lui Harry Potter? Dobby observa ca chiar ea e.

-Scuza-ma, domnisoara Weasley, spune spiridusul, nu am...

-Nu e nimic, Dobby.

-Am o intrebare: daca il stiti pe Harry bolnav, de ce radeti?

-Pai, 1. Harry e un baiat care rezista si supravietuieste; 2. Am incredere in Madame Pomfrey si 3. Uh, cam atat.

-Totusi, Potter e bolnav si...

-Domnul Potter nu e bolnav! striga Madame Pomfrey.

Se aude un cascat. Toti se intorc spre patul lui Harry. Acesta era treaz.

-Harry! zice Ginny fericita si il saruta.

-Harry Potter! chitaie si Dobby si sare pe patul lui.

-Dobby!

Familia Weasley si Hermione Apar in salonul in care era Harry. Toti sunt foarte fericiti sa il vada si il imbratiseaza.

-Unde e Dumbledore? intreaba Harry dintr-o data. Unde e Krum?

Dumbledore Apare si el, urmat de Viktor Krum.

-Harry, ma bucur ca ai supravietuit, zice Dumbledore binevoitor, batandu-l pe umar. Uite, acest elev de la Durmstrang a venit sa te vada!

Viktor Krum se indreapta spre Harry si ii strange mana.

-Te simti bine, prietene? intreaba Krum.

-Da, raspunde Harry. Tu?

-Eu ma simt foarte bine ca te vad intreg si sanatos!

-Gata! intervine dna Weasley. Lasati-l pe Harry sa doarma!

Toti dispar, in afara de Madame Pomfrey si de Ginny.

-Domnisoara Weasley, spune Pomfrey, va rog sa iesiti din incapere. Eu asa voi face. Domnul Potter trebuie sa se odihneasca.

-Pardon, intervine Harry, dar as dori ca ea sa ramana.

Madame Pomfrey iese din salon, murmurand ceva despre adolescentii din ziua de azi. Harry si Ginny raman singuri.

-Ginny, incepe Harry, iti multumesc ca ai venit la Conacul Reacredinta sa ma salvezi. Inseamna mult pentru mine. Te iubesc. Nu iti inchipui cat de mult te iubesc! Esti asa de frumoasa! Asa de desteapta! Firea ta mai razvratita si neinduplecata...cand nu lasi pe nimeni sa iti stea in cale...curajul si forta supraomeneasca si o mica inclinatie spre sfidarea regulilor (Harry mustaceste putin)...toate acestea te fac fata perfecta. Nu as renunta la tine nici daca ar fi vorba sa fiu nemuritor, sau chiar daca ar fi vorba sa fiu stapanul lumii... Tu, Ginny, esti stapana inimii mele! Parul tau roscat imi aminteste de flacara dragostei, care ma mistuie mereu cand sunt cu tine! Si nici toata apa de pe planeta nu poate sa stinga aceasta flacara! Oricat de magica ar fi lumea asta! Orice s-ar intampla, eu nu voi renunta la tine! Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fara chipul tau de inger, fara parul tau lung si roscat, fara ochii tai care par ca patrund in mine, fara buzele tale dulci care sunt cea mai mare slabiciune a mea... Un moment nu poate fi special cand tu nu esti langa mine! Nu a fost nimic aventura cu Piatra Filozofala, sau cea cu Turnirul TriVrajitor, pe langa momentele pe care le-am petrecut cu tine. Momente ca intamplarea din Camera Secretelor, in care m-am simtit ca un invingator, si nu pentru ca am ucis Baziliscul, ci pentru ca te-am salvat pe tine! Cand am aflat ca ai fost rapita, o furie de nedescris mi-a mistuit sufletul...cand te-am vazut in Camera pe jos fara vlaga, furia aceea a cerut moartea celui caruia se datorau acele momente...cand am vazut ca erai vie, am fost foarte fericit, chiar daca un colt de Bazilisc era infipt in mana mea...chiar daca eram pe moarte... Chipul tau, faptul ca erai bine, imi dadeau putere...

-Harry, zice Ginny, ai spus vorbe frumoase. Nu gura ta a vorbit, ci gura adevarului si a inimii tale. Multi rad de mine si ma intreaba cum pot sa te iubesc, cand nu esti deloc chipes. Dar nu asta conteaza pentru mine, ci sufletul tau, Harry. Pentru ca, mai mult ca infatisarea, sufletul arata cu adevarat ceea ce suntem. Sufletul, Harry...

Zicand acestea, se apleaca incet si il saruta pe Harry lung. Harry ii mangaie obrajii cu mainile. Dupa scurt timp, Ginny isi desprinde usor buzele si il mangaie pe Harry pe fata. Ii da jos ochelarii si ii canta. Canta frumos! Foarte frumos! Harry adoarme in scurt timp. Si pentru restul noptii, Ginny il vegheaza de pe scaunul ei...

____________________________________Capitolul acesta a fost cam scurt si poate putin plictisitor, dar nu va faceti griji! Momentul bataliei finale se apropie cat de curand!