Ultimele clipe din 2020

Cum a început anul?

Dacă m-ar întreba cineva asta acum, aș răspunde sincer "nu știu". Atât de scurt a fost anul acesta dar mai scurtă îmi este memoria aparent. Știu că odată îmi pusesem în gând să termin cartea la care lucram de mai bine de un an până în toamnă, când aveam să încep facultatea. Totuși, faptul că scriu și acum la ea și ritmul lent în care avansez îmi spun că va fi un proiect important și pe anul 2021. 

Pe scurt, anul acesta am avut de dat bacul, examenul maturității, spaima elevilor si câte alte titluri mai poartă acest sfărâmator de speranțe și aducător de griji, dar nu despre asta vorbim aici. Clasa mea din liceu a fost una modestă, din 17 câți am fost in clasa a-IX-a, rămăseserăm numai 10, la catalog, in persoană 7 sau 3 in functie de timp si materie (ce să mai spun că la orele de română plecam si eu si prietenii mei care de obicei eram acei 3 care stăteau mai mereu). Vă întrebați probabil cum a fost posibil să existe o astfel de clasă, păi cu mila lui Dumnezeu si cu peticeală multă la partea de sistem. Eu (nu o spun cu mândrie ci mai mult cu o părere de rău pentru bunii mei prieteni) am fost singurul din clasă care a luat bacul din prima la toate materiile. 

Vai ce amuzament am mai avut pe capul "bunei" noastre diriginte, pe care am mintit-o că nu am luat nici măcar 2. Pe semne că alegerea de a crede în această veste falsă i-a adus multă satisfacție. 

Și toate astea pentru...

Replica asta am spus-o din momentul în care am ieșit din scoală și o să tot continui să o spun: 

"De ce nu te învață la scoală să fi om?"

Da, o astfel de cunoștința m-ar fi scăpat de multă durere. Până acum singurele sfaturi pe care le-am primit despre viață au fost cele ale vreunui profesor indulgent și comunicativ, care sunt "înafara materiei" cum s-ar spune.

Și acum?

Aveam de gând să nu dau la facultate. Eram ferm convins că se poate realiza o viața cu trai decent și fără studii superioare și chiar se poate, dar ca orice în viața nu e ușor. Ascultând de sfatul rudelor, un simplu "ar fi păcat cu media ta" m-a convins să trimit cerere de înscriere măcar. Îmi ziceam că dacă nu voi intra la buget nu voi accepta, fiind sigur că taxa anuală ar fi un mare chin pentru bugetul familiei. Nu înțelegeți greșit, nu sunt sărac, am un trai decent, ambii părinti lucrează, dar orice familie are consumuri, necesitați, dorințe, planuri, zile negre, evenimente și alte lucruri care necesită mulți bani. Ziceam că voi fi mult mai productiv lucrând în loc s,a mă chinui la facultate.  

Aveam impresia ca nu o să intru nicăieri fără plată. Totuși iată-mă acum înscris la TCM, la buget.