Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Poate că e prea îndrăzneț pentru mine să îți mai scriu după ce s-a întâmplat acum un an, dar chiar vreau să vorbim și să lămurim lucrurile.
Pufnesc în râs cu ochii în telefon, timp în care desfac portocala, arunc cojile în coșul apropiat și desfac fructul ca să mă înfrupt din el.
Stassie chiar are tupeu să-mi scrie după ce și-a bătut joc de mine după bunul ei plac, simțindu-mă fraierit și lucrat pe la spate. Probabil că treaba cu Demetrius nu s-a terminat cum trebuia, din moment ce și el încearcă să-i facă ochi dulci fostei sale.
Șterg mesajul de la ea și îmi îndes telefonul înapoi în palton. Ochii mi se rotesc constant și nu-mi vine a crede cât tupeu are.
Cea mai proastă decizie pe care aș putea să o iau ar fi să accept asta și să continui să fiu prostul ei, dar gata. Eu nu dau niciodată înapoi, mai ales când e vorba de oameni la care am ținut ca un nebun și m-au trădat.
Mă îndrept către ușa principală și ies, în urma mea încuind-o și ajungând la jeep-ul pe care aseară l-a condus Baylee.
Intru și rotesc cheile în contact, motorul meu prinzând viață și abia așteptând să ajung la târg. Nu știu de ce sunt atât de entuziasmat, deoarece totul poate pare plictisitor pentru mine — fiind singur și neputând să mă plimb cu femeia pe care o iubesc de mână pe-acolo.
În ultimele luni am început să fiu gelos pe frații mei și pe fericirea pe care o au ei de când dragostea le-a bătut la ușă, dar vrând să nu par afectat și nici să nu fiu interogat despre asta de către familia mea, am purtat o vreme o mască pe care nu o suportam.
Telefonul începe să-mi sune acum în buzunar și trag o înjurătură pentru că nu pot să nu mă gândesc că Stassie ar putea să fie, dar îl scot ca să fiu sigur că nu e altcineva mai important decât ea.
Se pare că Jaxon, unul dintre prietenii mei buni, mă sună și nu pot să nu răspund când vine vorba de camaradul meu de la grădiniță până la liceu.
— Care-i treaba, Jax? întreb când răspund apelului și ies de pe aleea casei în timp ce telefonul îl dau pe difuzor pentru a auzi mai bine.
— Ai chef să vii la un vin fiert la târg?
— Oh, nu! Să n-aud de vin! ridic tonul și îmi aduc aminte de cum m-am făcut de rușine aseară în fața lui Baylee.
— Ce vrea să însemne asta? Bei acum suculețe ca fetițele, Kamron? mă ia peste picior și aproape că îmi vine să-i dau cu ceva în cap, dar nu e pe-aproape să o fac.
— Nu mai vreau vin o perioadă. Dar îți povestesc care e treaba când ajung, ne vedem la buticul lui Alfred.
— Așa să fie, Kam! Mai vin și încă câțiva prieteni de-ai noștri. Sper că nu ai nimic împotrivă.
