Vikingii si Romania

Vikingii erau temuţii războinici ai nordului. Mai precis din Peninsula Scandinavă şi din Iutlanda, adică din ţările de astăzi ale Norvegiei, Danemarcei, Suediei dar şi a altor insule din Marea Baltică. Începând cu secolul al VIII lea din motive diverse, demografice,politice, economice au început un atac susţinut asupra întregii Europe. Vikingii erau deopotrivă exploratori,călători,negustori şi războinici de temut. Priceperea lor militară dar şi groaza pe care au băgat-o în sufletele popoarelor europene a fost mereu rezumată prin celebra rugăciune intonată în fiecare biserică din zona de vest a Europei în secolele IX-XI, " A furore normannorum, liber nos, domine"(n.r.Păzeşte-ne Doamne, de furia oamenilor nordului). În jurul acestor războinici s-a creat o adevărată mitologie, istoria şi faptele acestora cântate în vechile saga nordice, ajungând subiect de film, opere beletristice sau benzi desenate. Navigatori de excepţie, războinici de temut şi negustori pricepuţi vikingii au străbătut pentru prima dată oceanul şi au înfiiţat sute de colonii în Europa. Mai mult decât atât au contribuit la apariţia de noi regiuni şi de noi popoare. Deşi la prima vedere pare greu de crezut, aceşti războinici şi călători din nord au ajuns în contact şi cu rumânii nord-dunăreni, cel mai probabil din zona Moldovei de astăzi. De altfel există şi descoperiri arheologice prin care vikingii sunt atestaţi la Dunărea de Jos şi pe ţărmurile Mării Negre. Vikingii suedezi "vecini" cu românii Una dintre rutele comerciale şi de pradă ale vikingilor a fost zona estică, adică ţările baltice, Bielorusia şi Rusia de astăzi. Celebrele corăbii vikinge, suple, rapide, acţionate şi cu vele dar şi cu vâsle alunecau pe Nipru şi Volga în căutarea de noi teritorii şi pieţe de desfacere. Vikingii au venit în est, cum se exprimă şi Donald F. Logan, un specialist în istoria vikingilor, atât cu balanţa şi mărfuriile dar şi cu sabia. În funcţie de împrejurări apelau când la una când la cealaltă. Nici măcar pragurile Niprului nu i-au împiedicat, trăgându-şi corăbiile pe uscat până la noi canale navigabile. "Pentru vikingi experienţa în Europa Răsăriteană s-ar putea să fi fost cea mai reuşită dintre experienţele lor. Pe atunci Marea Baltică era un lac suedez. Mai târziu ea avea să fie numită de greci şi de alţii Marea Varegilor.", scria Donald Logan în "Vikingii în istorie". Vikingii suedezi, cunoscuţi şi ca varegi au fost cei care au deţinut monopolul asupra rutelor estice în lumea vikingă. Din centrele lor din Uppland,Gotland şi Aland au lansat expediţii în zona de astăzi a Rusiei, Ucrainei şi a altor ţări estice, ajungând până la Constantinopol şi poate chiar capitale ale lumii arabe. Urmele aşezărilor şi mormintelor vikinge în zona Grobiņa(Letonia) sau Elblag(Polonia) datează încă din secolul al VII lea. Erau probabil, aşa cum arată specialiştii în istoria vikingilor precum Ellis Davidson în lucrări ca " The Viking Road to Byzantium", avanposturi comerciale, de unde mai apoi vikingii au lansat expediţii de jaf şi cucerire mai departe către sud şi est. În cronici vikingii suedezi au fost atestaţi pe teritoriul Rusiei actuale în secolul al IX lea de Cronica lui Nestor, care spune că purtau numele de "rus" şi că au fost chemaţi de neamurile slavilor să îi conducă şi să îi organizeze, varegii suedezi fiind cunoscuţi ca războinici de temut dar şi comercianţi pricepuţi. "Varegii de peste mare au pus tribut asupra ciuzilor, slavilor, merianilor, vesilor şi crivicilor(n.r. asta se întâmpla în jurul anului 860 dHR). Cei care fuseseră siliţi să plătească tribut varegilor i-au alungat înapoi peste mare şi fără să le mai plătească tribut, au început să se cârmuiască singuri.