The better me

Prolog

  Știți momentul acela când simți că viața te urăște? Exact asta simt eu acum! Tatăl meu, Peter, m-a anunțat că ne mutăm din Sudamerica, mai exact Argentina în Boston USA.

Motivul..? Ei bine, sunt mai multe. Primul este tatăl meu, care ne povestește mândru despre slujba bine plătită care i-a fost oferită în Boston. Un perfect motiv pentru a pleca din acest oraș, sau mai bine spus a fugi pentru că al doilea motiv este mama...mă rog, Mara, pentru că de 4 ani nu mai este mamă. În anul în care Sofia, sora mea, a împlinit 2 anișori, Mara a început să dispară de acasa. Am început să ne facem griji și tot felul de gânduri ne veneau in minte. Într-o zi, s-a întors acasă de-abia ținându-se pe picioare. Nu o mai recunoșteam. Fața ei era obosită și alba ca și varul, corpul ei era lipsit de putere iar ochii ei cristalii erau reci ca și gheața. Într-o seară ,când mergeam să fac un duș, am vazut-o consumînd droguri. Buza ei era albă de la praful pe care îl trăgea într-un mod alert. Ochii ei erau roșii și mi se păreau străini. În clipa aceea am știut că am pierdut-o. Acum, după 4 ani, încă il aud pe tata plângând si vocea inocentă a Sofiei cum mă întreabă zilnic: "Când vine mami?" Destul cu melodrama!

Am decis să ne mutăm. Și chiar dacă mă doare să îmi las prietenii si viața mea de aici în urmă, nu mai pot rezista să văd dezastrul pe care l-a lăsat mama în viața tatălui și a surorii mele. Nu mai putem sta in casa asta, nu mai pot trece pe lângă camera aia fără să îmi amintesc ochii necunoscuți care m-au săgetat. Singurul lucru care mă motivează e Patricia, sora mea cea mare care studiază în Boston. Cu ocazia asta o sa fim din nou unite.

Îmi șterg lacrima de pe obraz și mă reîntorc la împachetatul lucrurilor din camera mea.Sunt ultimele cutii. Mâine, la prima oră, o sa fiu in drumul meu spre un nou inceput!