După ce am terminat de vorbit, ne-am oprit la un magazin şi am cumpărat (£¥₩€)...:)) o sticlă de suc şi înca câteva pungi de pufuleți, după ce am achitat, am urcat în maşină şi am continuat drumul către casa mea.
- Beatrice, stai departe, spuse Roxy?
- Nu, uite casa mea acolo!
- Wow, ce casă mare şi frumoasă!
(Nu sunt genul de persoană care se dă mare cu ceva)
-Ok, putem să nu luam înălțimea şi lungimea casei mele, nu îmi place să discut de chestii d-astea!
-Ok, nu vreau să te superi!
Tocmai ce am terminat de vorbit, Jhon a parcat maşina în curte, iar după ce am coborât din maşină am intrat în casă . Am urcat scările şi am intrat în dormitorul meu, aici am început să le prezint şcoala din vorbe şi să le povestesc despre mine, dar şi ei la rândul lor povesteau din trecut. La un moment dat Roxy a început să plângă, deoarece şi-a adus aminte de tatăl ei care a murit acum 5 ani, iar noi doi am îmbrățişat-o.(deobicei mă emoționez la discuțiile astea) Jhon s-a dus până jos în bucătărie să îşi ia un pahar de suc, iar Roxy îmi spunea că Jhon chiar simte ceva pentru mine, atunci cred că Roxy şi-a dat seama că îl plac. Eram destul de ruşinată, parcă îmi venea să intru-n pământ, efectiv m-am blocat. :(
