Te vreau

Dubii

Îmi beau cafeaua și merg la liceu, orele decurg bine, materiile de astăzi mi-au părut ușoare, merg la brutărie, îmi iau un corn cu ciocolata și merg spre casa.
Pe drum, apare un câine foarte mare, care mârâia și se apropia de mine, ii arunc cornul, în speranța că i-ar fi foame dar mă atacă, mușcând-mă de mână, strig după ajutor dar nu ii nimeni sa ma ajute, simt ca nu mă mai pot lupta, și leșin.

******

Mă trezesc plina de sânge și cu hainele rupte, presupun ca în același loc, dar nu mai e zi, ma ridic și simt durerea rănilor făcute de câine, picioarele mă dor și abia merg, văd un bărbat cu o plasă în mână, îl strig cât ma țin plămânii, dar nu pare sa mă audă, iar eu ma prăbușesc pe jos. Pământul rece nu mă ajută deloc, mi-e frig, și nu știu dacă mai rezist...

*******

Mă trezesc din nou, dar de data asta într-o casă, mă uit în jur, dar nu recunosc nimic, dau pătura jos de pe mine, rănile nu mai sunt, dar știu sigur ca eram plină de răni de la acel câine.

-Hei, te-ai trezit. Îmi spuse un bărbat.

-Ce s-a întâmplat? Spun adormită.

-Asta voiam să te întreb, erai afară, plina de sânge,cum te simți? Mă întreabă, iar eu vad îngrijorarea pe fața lui.

-Nu știu.. Mergeam în drum spre casa și m-a atacat un câine. Spun și ma uit la locurile unde ar trebui sa fie rănile, dar nu mai sunt.

-Nu ai răni, doar haine rupte, eu zic ca ai scăpat ușor.

Mă uit la el și nu știu ce să spun, îmi întinde o cană cu ceai.

-Mulțumesc. Spun timida. Sunt Carla.

-Sunt Zack,poți sta cât e nevoie. Îmi spune zâmbind.

-Mersi...dar voi pleca.. Sigur mătușa mea își face griji.

-Sigur, sa ai grija domnișoară.

-Voi avea, mulțumesc încă odată! Spun și mă conduce spre ieșire.

-Nu știu ce te-a atacat în trecut, dar îmi pare rău pentru acea cicatrice.

-Cicatrice?