Te vreau

Tupeu...zici?

Ma trezesc oprind alarma,care in fiecare dimineață imi strica somnul de frumusețe....Zic eu.De acum incolo voi incerca sa nu-mi stric starea,cu orice tipa plina de figuri.
Imi iau hainele pentru liceu,si merg sa imi fac rutina.Dupa 20 de minute ies,si imi usuc parul,ma îmbrac, ma dau cu putin rimel si imi iau adidasii,cobor si Mark ma astepta afara alaturi de prietenii lui.Merg catre ei si ii salut,mai stam putin si mergem la liceu.

Ajungem în fața liceului și coborâm din mașină. Ne îndreptăm spre ușile liceului si cu primul pas făcut in clădire toate privirile sunt ațintite asupra noastră.

Mă îndepărtez de restul mergând spre sala unde va avea loc prima oră.Liceul era imens și nu puteam găsi nici cum sala de clasă.

-Uitați pe cine avem aici,o voce pițigăiată se auzi din spatele meu.Mă întorc cu fața spre sursa sunetului, iar acolo se aflau Amber cu Alice și Kim.

Comentariul venit din partea lui Amber, cu haine care lasă aproape tot la vedere și cu un rânjet pe față.De data asta am preferat sa o ignor trecând pe lângă ea lăsând-o cu o expresie amuzantă pe față.Dar.. când am trecut pe lângă ea a început să țipe atât de tare și ascuțit încât a întors toate privirile spre noi.

-Carla,ști ceva de Denis?întreabă strigând în gura mea făcându-mă să mă opresc zâmbind strâmb continuând drumul.

-Vino înapoi Carla,sunt sigură că Raymond nu ar fii mândru să vadă o eșuată ca tine.

Când am auzit asta m-am întors spre ea cu o privire care nu exprima nimic mergând spre ea și ea dându-se în spate ajungând să stea cu spatele pe perete cu o față ce exprima frică și teama.

I-am prins părul în mână dând un pumn după altul în stomacul ei ajungând pe jos cu mine deasupra ei.Ea tot încearcă să mă de-a jos de pe ea plângând.Până să mă ridice cineva de pe ea.Eu dând din picioare și când m-a eliberat fără să ma uit cine e i-am dat un pumn în nas.Eu dându-mi seama după cine era uitându-se la mine însuși directorul cu o față care părea mirată.

-În biroul meu amândouă,zice uitându-se încă la mine.Doar atunci am observat că toți de pe hol au făcut un cerc în jurul nostru printre ei fiind Ròse,Mark și Zayn.Păreau îngrijorați și mirați de ce am făcut pe când Zayn nu avea decât a avea o expresie care exprima nimic.

Am trecut pe lângă toți care sușoteau diferite lucruri după plecarea directorului.Am plecat spre drumul biroul domnului director.Când am ajuns in fața ușii și am bătut oftând iar când am auzit un intră am încercat să mă calmez.

                                                                         .
                      
                                                                         .

                                                                         .

Mi-a scăzut nota la purtare iar asta s-a ales cu un advertisment pentru că e rănită?!Adevărat că l-am lovit pe director,dar nu regret nici moartă nu trebuia să  se bage între noi.

Am plecat spre oră chiar dacă era trecut de jumătatea orei.Mă scuz la profesor cu scuza că am fost la director și am mers in spatele clasei așteptând să se termine ora.

Când s-a auzit clopoțelul am mers la cantină luându-mi niște salată plus cu o sticlă de apă.Am ignorat privirile și șușotelile și am mers la o masă retrasă de restul.Am început să mănânc liniștită până să îl văd pe Mark împreună cu Ròse,Zayn și alți adolescenți la care nu le-am reținut numele.

-Carla,ce te-a apucat și de unde știi să te bați?începe Mark pe un ton ce nu e prea plăcut dar și ingrijorat.

-Nu cred că e treaba ta despre asta,zic privind încă salata știind că e șocat de ce tocmai am zis.

-Și cine e Raymond?o aud pe Ròse întrebând încet punând o mână pe umărul meu iar atunci mă smucesc din mână ei simțind nervii cum îmi revin și mă uit cu o privire rece care o face să înghită în sec.

Îmi iau geanta și plec,ignor toate privirile asupra mea.Am ajuns în curtea din spate a liceului.Îmi arunc geanta la umbra unui copac și ma pun pe scoarța acestuia închizând ochii oftând.

Raymond era prietenul meu cel mai bun.Ne-am cunoscut la grădiniță.Eu desenam în timp ce cântam un cântec pe care l-am învățat recent.Am auzit niște plânsete care se auzeau destul de tare din colțul clasei.Am mers acolo și am văzut un băiețel slăbuț, cu ochii căprui aproape de negru si părul ciufulit șaten cu o jucărie ruptă in mâini.

L-am luat in brațe și de atunci am fost cei mai buni prieteni.Era nou în oraș si stătea chiar lângă casa mea,eram problemele cartierului la câte farse pe faceam vecinilor.

Părinților noștri nu le venea sa creadă ca noi făceam atâtea prostii.

Am fost prietenii până de ziua mea la care împlinine-am 10 ani.Alergam pe stradă râzând împreună cu el până când a dat o mașină peste el.Nu au fost niște momente de văzut pentru un copil de 10 ani.Eu doar am început să il strig pe nume până când au venit părinții noștri împreună cu vecinii. Atunci nu înțelegeam ce se întâmplă dar acum știu  ca e doar vina mea.Dacă nu l-aș fii provocat să vedem care e mai rapid asta nu se întâmpla.

După acele momente nu am mai vorbit cu nimeni ,până a apărut Denis dar a plecat și el ,iar acum iată e aici!Degeaba e aici acum dacă nu a fost când aveam nevoie de el.

Nici nu mi-am dat seama că plângeam,plângeam fără oprire.Până nu mai puteam respira.Atunci am zis că nu mai are rost să rămân la restul orelor și m-am îndreptat spre casă.La ora asta nu era nimeni,mătușa era plecată la munca iar Mark era la liceu,deci puteam plânge in voie.

Când am ajuns m-am aruncat în pat plângând până am adormit.După câteva ore chiar dacă nu dormeam aveam ochii deschiși.Am auzit ușa și m-am prefăcut că dorm în continuare,am simțit că cineva m-a acoperit cu o pătură și ca m-a pupat pe creștetul capului iar așa am adormit.