Mă numesc Nohara Rin şi am 16 ani. Locuiesc in Konoha, cu părinţii mei. Sunt la academie. Deobicei stau singură, dar nu pot spune că n-am prieteni. Sakura, Tenten, Ino, Temari, Hinata... mă înțeleg foarte bine cu ele. Însă, cum am mai zis imi place să stau singură. Pai despre mine... Ar fii că îmi place de Kakashi. Dar el nu ma place. Cred...
Nu locuiesc de mult în Konoha. Cam... o lună. Probabil de asta îmi place să stau singură.
Cand m-am mutat din Satul nisipului , a trebuit să o părăsesc pe prietena mea cea mai buna, Mai. O cunoşteam de când eram mică. Ştia totul despre mine. Însă părinţii mei aşa au vrut.
Mă trezesc dimineaţă, îmi fac rutina și mă pregătesc să merg la academie.
-Pa, mamă.
-Rin, ţi-ai luat cheile? Eu cu tatăl tău o să fim plecati timp de o lună şi nu ştiu când vine mătuşa ta.
-Da, mi le-am luat.
-Lasă bucata aia de lemn cu patru roţi acasă!
-Mamă, se numeşte skateboard. Sau placă. Cum vrei. Şi nu o las acasă. Pa.
Am plecat. Ştiam ca dacă rămân o să-mi ţină morală. Mama are ceva cu placa mea, pe care o iubesc atât de mult.
Am ajuns la academie. Toată lumea e atât de fericită. M-am dus în clasă. (Să menţionez că Sakura,Tenten,Tobi, Hinata,Kakashi, Temari şi Ino sunt in clasă cu mine.) M-am aşezat in ultima bancă. Mi-am aşezat placa lângă bancă.
Stăteam cu capul pe bancă, aproape adormeam. Dar o bubuitură m-a trezit. Cand am ridicat capul, l-am văzut pe Obito care stătea cu "iubirea" mea în braţe, ruptă!
-Tobi, ce-ai făcut?! am urlat la el.
-Eu... scuze! N-am vrut. Eu doar am mers şi...
-Şi ea s-a rupt singură, ce pot să zic... Aşa ceva chiar se poate întâmpla. Prostule!
-Rin, îmi cer scuze în numele lui, se auzi o voce din spatele lui. Era Kakashi.
-Kakashi... Ar trebui ca el să-şi ceară scuze. Uite ce i-a făcut "iubitei" mele, am zis luând ambele bucăți în mână, arătându-i-le.
-Rin, îmi pare rău, mi-a zis Tobi ridicându-se.
-Pleacă. Doar , pleacă. Şi nu mai vorbi cu mine.
I-am aruncat cele două bucăți şi m-am aşezat cu capul pe bancă. Nesăbuitul. Totuşi nu a facut-o intenționat. Şi-a cerut scuze. Acum trebuie să strâng bani pentru unul nou. Iar eu strângeam bani pentru roţi noi. Tobi, tâmpitule.
Se sunase de oră.
După oră Kakashi veni la mine:
-Rin, Tobi şi-a cerut scuze.
-Nu îmi pasă, poți pleca.
-Rin, învaţă să te comporţi.
-Kakashi, învață să mă ignori.
M-a luat de umăr și m-a ridicat.
-Ce faci!?
-Văd că știi să dai replica. Să văd cât de bine poți lupta.
-Kakashi,nu o să mă lupt cu tine.
-De ce nu?
-Nu am motiv. Nici dacă mă forțezi.
Mi-a dat o palmă. Nu ştiam ce să fac din moment ce am anumite sentimente pentru el.
-Pentru ce a fost asta...?
-Am vrut să te provoc.
-Ce motiv tâmpit. Lasă-mă.
M-am smuls din mâna lui și m-am aşezat in bancă. Cu capul pe bancă.
I-am văzut picioarele îndepărtându-se de banca mea. O lacrimă mi s-a scurs pe obraz. Apoi nu doar o lacrimă, ci şiroaie de lacrimi mi se scurgeau pe obraz.
Tobi... Ok, înţeleg că Kakashi și Tobi sunt cei mai buni prieteni, dar nu trebuia să mă lovească. Tobi e un băiat aşa... necioplit.
Deci... Sper să vă placă. Și pentru cei care nu s-au uitat la Naruto/Naruto Shippuden şi totuşi vor să citească cartea, vreau să le spun că Tobi şi Obito sunt aceeaşi persoană.
