Capitol 4

109 13 1
                                    

O aşteptam pe Hinata. E o fată drăguţă şi destul de de treabă. Însă ea face parte din categoria de "fete populare". Pe când eu... Ciudat că ea m-a întrebat asta. Înainte să îmi termin gândurile, intră în cameră.

-Îmi pare rău că am întârziat!

Fii mai  punctuală.

-Oh, nu-i nimic.

Ok, au urmat o gramadă de discuţii despre colegi, apoi am hotărat să ieşim la plimbare.

-Uhm, e frumos afară.

Am încuviinţat din cap.

-Rin?

-Da?

-Tu pe cine placi?

-Eu.. Nu! Adică eu... Eu nu plac pe nimeni!

A pufnit.

-Minţi!

-Eu nu mint.

-Atunci nu o mai fă.

 -Ce?

-Nu mai contează... Am văzut ca te-ai certat cu Kakashi... eram in clasă.

-Oh, aia? Nu, nu ne-am certat. Doar...

-Doar vă certaţi. Nu stiu cum, dar ai reusit sa-l infurii.

-Eu?

-Da!

-Mai bine mergem acasă.

Ajunse acasă, am mâncat. Am dat comandă de pizza. Eu mancam cu mâna şi Hinata cu furculiţa si cuţitul.

-Da, aşa Hinata. Rin nu ştie să folosească cuţitul, de asta mănâncă cu mâna.

-Ştiu să-l folosesc la fel de bine ca tine!

Eu cu mătușa ne contraziceam. Hinata primeşte un telefon:

-Alo? Ce? Bine, vin imediat!

-S-a întâmplat ceva? întreb arcuind o sprânceană.

-Da! Naruto e la spital! Trebuie să plec! Îmi pare rău, Rin! Poate altă dată!

Naruto e iubitul ei.

-Nu-i nimic! Grăbeşte-te!

A plecat. Și-a lăsat pijamalele însă i le voi aduce mâine la academie.

-Oh, a plecat. Nesimţita, te-a lasat baltă, spune Mito înfulecând o felie de pizza.

-Mda, ea e nesimţita.

Am plecat în camera. M-am aşezat în pat.

Mă trezesc dimineaţă.  Mă ridic din pat şi trag perdelele. Deschid geamul și las aerul proaspat să intre.

-Bună dimineaţa, mătuşo!

-Bună, Rin!

Mi-am pus o felie de pâine cu Nutella, o cană cu lapte si mâncam cu poftă.

-Rin, grabeşte-te! E 7:30!

-Ce!?

Am lăsat totul fără să strâng nimic și m-am dus să mă pregătesc. Oricum nu strângeam deci nu-i mare lucru.

În curtea academiei era linişte. Unde o fii toată lumea?

Intru. Nu-i nimeni. Ce? Merg in clasă. Nu-i nimeni. Merg la sala de sport.Văd ca toți sunt adunaţi acolo. Mă înghesui prin mulțime să văd la ce se holbează toți.

-Pardon, scuze, vreau sa văd...

Am ajuns în față. Am rămas şocată de ce am văzut. Kakashi era plin de sânge. Obito abea mai putea respira. 

-Nuuu! 

Respiram scadat. A fost doar un vis. Un vis destul de realistic.

Îmi fac rutina şi mă duc să mănânc.

-Rin! E 7:30.

-Ce!?

Eram mai mult mirata de faptul ca am visat asta. Asta e un semn. Trebuie sa imi pun ceasul sa sune.

Ajunsa in clasa, am ramas fara cuvinte. Nu imi venea sa cred ca vad...

Kakashi se saruta cu Ino... Ochii mi se umpleau cu lacrimi. Toti se uitau la mine, pentru ca stateam in dreptul usii si nu faceam decat sa ma holbez.

-Rin, esti bine? 

Obito se apropia de mine. Nu i-am raspuns.

-Rin...

Nici nu ma uitam la el. Paseam incet spre aia doi. Inca se sarutau de parca nu si-au dat seama de atmosfera tensionata. Cand am ajuns in dreptul lor, Kakashi s-a intors spre mine.

-La dracu cu tine si cu viata ta! am urlat cat am putut de tare si am iesit din clasa.Lacrimi mi se scurgeau pe obraz.. Nu, defapt plangeam. Din cauza lui. Din nou. 

Fugeam, dar nu stiu unde. Pur si simplu vroiam sa uit de tot. M-am impiedicat de picioarele mele si am cazut. Nu m-am stinchisit sa ma ridic. Fata mea a facut contact cu pamantul.Nici nu stiam unde sunt. Nu stiam ca pot fugi asa de mult.  Cineva imi pune mana pe umar. 

- Ce mai vrei?! Dispari si lasa-ma!

-Rin, calmeaza-te.

-Daca vroiai sa ma faci sa sufar, nu trebuia sa ma bagi in seama! Sa ma lasi dracului!

M-a prins de par.

-Nici n-am vrut sa te cunosc. Tu te-ai bagat in seama.

-Obito s-a bagat in seama!! Da-mi drumul!

Se apropia de mine. Probabil ca sa ma sarute. Insa nu il lasam, ori cat de frumos ar fi fost.

-Ce faci!? 

Era Tobi. Kakashi mi-a dat drumul. Am cazut cu fata de pamant. Am ramas acolo ascultandu-i pe cei doi.

-Nu e ceea ce pare.

-Uite ce i-ai facut!

-Eu nu am facut nimic. Ea era pe jos iar eu incercam sa o ajut.

Minte cu nerusinare.

-Rin, e adevarat?

Mi-am ridicat privirea, intorcandu-ma spre ei.

Ma uitam la Obito. Vroiam sa-i raspund dar inainte de asta m-am uitat la Kakashi care mi-a dat o privire gen: 'Spune-i ce vreau eu sa-i spui."

-Tobi... Kakashi spune adevarul.

 Am revenit! Sper sa va placa. Si... am mai inceput o carte :)) :> Se cheama O noua viata. Si  e tot Naruto f.f. dar l-am inceput mai de mult si mintea mea geniala s-a gandit sa publice azi cartea. Daca va plac f.f. poate va uitati si pe la ea. Daca vreti.  Da si imi pare rau ca am diacritice doar la inceputul capitolului dar trebuie sa merg la scoala dar diseara o sa pun la toate cuvintele si o sa si corectez daca o sa fie cazul.

Nohara Rin//PAUZĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum