Pronolog

178 3 3
                                    

Ce simt acum... Nici eu nu pot distinge. E o combinatie intre ura, furie, regret, speranta, neputinta si nestire. Sunt pierduta in proprile greseli si ma zbat in proprile lanturi creata de umbra trecutului. 

Alerg disperata spre iesirea din propria lume mizerabila. Un val de ganduri ma invaluie, iar spuma cuvintelor ma inabusa. De ce? Era cea mai esentiala intrebare care imi aparea in minte. De ce? Chiar nu inteleg!

De fapt unde ma credeam? Am vazut eu cateva lucruri strani, dar nu e vina mea. Poate asta e doar un cosmar. Poate ca sunt intr-un spital inconstienta, dar refuz sa cred ca sunt vinovata pentru asta.

 O veche vorba spune ca fiecare doarme asa cum isi asterne. Ce ciudat suna. E nu am distru vietii, iar actiunile mele au fost tat timpul minore. Poate asta inseamna sa fi pierdut. Stiu ca pot mai mult! Si am sa reusesc, am sa imi razbun fiecare lacrima izvorata din adancul sufletului, chinuita de surerea ce o simnte.

Secretele din trecut, te pot ucideUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum