Secretele din trecut, te pot ucide

Capitolul II

Stropii fierbinti de apa, imi alunecau pe trup. Un dus, era exact ceea ce aveam nevoie. Simteam ca am nevoie sa evadez din lumea asta plina de mizerii. Văd, simt, aud si totusi, nu mă mai afecteza nimic. Dupa moartea tatalui meu si al lui Matteo, tin sa precizez ca nu avem aceeasi mama, toate sentimentele mele sunt inchise intr-o cutie, aruncata pe fundul oceanului Artic, unde au fost prinse intr-o capcană de ghiata. Poate nu toate, dar singurele dati in care le simpt este atunci can sunt cu Chen, Matteo, Debby, Sonya si mama. 

Mama lui Matteo era o striptioză, care dupa cele auzite, nu frecventa anumiti barbati. Ea încerca doar sa isi castige existența. Îhh! Nu mi-ar placea sa fiu in locul ei. Nu cred ca pot rezista, unei asemenea... umlinta, nu e un cuvant potrivit. 

Opresc apa si ies din dus. Îmi sterg parul, violent cu un prosop, apoi mă infasor cu alt prosop. Deschid usa de la baie, strabat camera si intru in modestul meu dulap de haine. Ok, bine... e o camera! Ceasul arata ora 19:53. Mi-am ales o pereche de blugi negri, Frankie B, o bluza alba putin larga cu o fundita roz peste una neagra si o pereche de cizme albe, cu toc inalt. Parfumul era de la Gucci, iar colierul de la Cartier. Geanta o cumparasem acum cateva saptamani, ai carei marca era Birkin. Machiajul era unul simplu, deloc dinamic, dar imi scotea in evidenta trasaturile fetei. Îmi aranjasem parul negru cu placa.

Pornesc Porsche-ul si il scot din garaj, alunecand pe alee până pe șosea. Îmi pun telefonul in suport, pentru orice eventualitate, apoi îmi pun centura și pornesc spre cafenea

-Buna iubire, am spus eu.

-Buna ingeraș, te-ai gandit sa ma mai vizitez si pe mine?

Mi-am lasat geanta si haina sa cada pe un fotoliu si m-am asezat pe celalant.

-Nu fi rău! Stii ca te iubesc!

Sa indreptat spre mine, iar buzele lui imi facea sangele sa curga prin vene mult mai repede, ori de cate ori îi simțeam atingerea pe orice partea a corpului meu. Săruturile deveneau din ce in ce mai fierbinti si pasionale. 

-Nu te inteleg, spuse Chen. De ce te joci cu mine? Stii ca nu îmi place asta.

-Nu ma joc cu tine, dar întelege ca am și eu problemele mele.

Chen începu să râda.

-Câte probleme poate avea o femeie ca tine!? Chiar nu te pot întelege!

Un chelmer veni să ia comenzile. Am comandat 2 flirtini.

 -Unde vrei sa ajungi cu asta?

-Vreau sa îti spun, că mă deranjează când nu îmi raspunzi la telefon sau atunci când mă anulezi invocând diferite motive.

-Chen! Acum sunt aici. Stiu ca e greșit ceea ce fac, dar nu stiu cum să reactionez. Într-un fel îmi e teamă.

-De cine?De gura rea a Corei?

-Într-un fel da.

De fapt îmi era teamă că nu voi suporta și voi renunța sa ne mai întânlim. M-asi simti cea mai oribila persoana daca la-si abandona. Eu chiar il iubesc. Și mai este și imaginea mea. M-am chinuit 22 de ani să o creez, este aproape perfecta. Daca Chen nu avea problemele alea cu droguri si alte chesti de gen, acum totul era mult mai smplu.

-Mai devreme sau mai târziu se va afla, spuse Chen.

-Stiu,  dar pana atunci va mai dura un timp...

-Mie nu imi convine situatia asta!

-Și ce propui?

-Să spunem adevarul.

În acest timp chelmarul ne aduse  cele 2 pahare de flirtini.

Nu știu dacă am să o fac, dar voi încerca.

-Când, l-am întrebat.

- Mâine. Pentru început, m-asi mulțumi sa îmi raspunzi la telefon.

Avea și el dreptate. Nici eu nu pueam sa iubesc pe cineva cărui îi e rusine să fie afisat in public cu mine, dar mie nu îmi era rusine. 

-Ai dreptate, am spus.

Un moment de liniște apasătoare se ridicase între noi. Lacrimile vroiau să evadeze din inchisoarea ochilor, dar nu le-am permis.

-Mâine, am spus, mergem în club, Cora cu siguranta va fi acolo. O găsesti mai sigur intr-un club, decât pe la facultate.

-Adică vrei să ne comportam ca un cuplu real, in sfârsit? Fără minciuni si alte chesti?

-Desigur iubirea mea. Ți-am spus ca te iubesc.

Conduceam în linisea nopti, pe o strada pustie. Era cam ciudat. De obicei tot timpul vedeai masini trecand. Acum însa era singura și îmi permitam să ridic, mai sus, acul care indica viteza.

O silueta bizara imi aparuse în fata și trecea rostogolindu-se peste parbrizul masini. Am frânat speriata.

Când m-am uitat in oglinda retrovizoare, nu era absolut nimeni si nimic. Am deschis portiera si m-am îndreptat în spatele ei. Stăteam lipită de masină, mișcându-mă cu grija. Nu era nimeni.

-E cineva?

 Nici un raspusn. Am preferat sa plec si sa nu mai pierd vremea.

Am pornit masina și am plecat. Poate doar mi se păru-se.   

Ajunsa acasa am aruncat cizmele și haina. Cel mai probabil Anastasia le v-a duce la locul lor. Eram obosita, așa că am mers direct in camera mea. Trebuia sa vorbesc cu mama, dar m-ai am timp si alta data. 

M-am asezat in pat si am cazut intr-o mare de puf moale in care mă adânceam.