Nu voi mai vedea nici flori ,nici spini
Coroana de hârtie mi-o voi da jos.
Vina nu o port nici eu nici acei îngeri,
Ci lumea plină de pathos.
Valurile mării sunt departe...
Lumina stelelor s-a stins
Spectrul amorului a rămas în arte
Cândva am fost de neatins
Mi-ai pătruns in suflet si l-ai înegrit
O tu...fiinta de piatră născută din void
Amintirile mi le-ai otrăvit
Până la urmă ai fost doar un vis lucid...
Fugi la apusul tau de iarnă
La mine nu te mai intoarce
Si daca totusi ai să mă cauți priveste in palmă
Acolo vei găsi ultima dovadă că am existat vreodată.
CITEȘTI
Suflet pierdut
PoetryȘi totuși ce se intampla cand finalul poveștii nu este fericit? Ce rămâne după final? Doar niște suflete rătăcite...amintirea unor sentimente.
