Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 15

Ayla

      Dacă m-ar fi întrebat cineva acum câteva săptămâni cum  imi voi petrece Crăciunul l-as fi luat peste picior si m-as fi uitat urât la el,spunându-i că e nebun. Si probabil ca m-ar fi înjurat pentru atitudinea asta,însă uneori am senzația că tot ceea ce contează este ce simt si ceea ce cred ca este corect pentru mine.

      Acum ceva timp,daca ar fi trebuit să spun cuiva ceea ce fac de Crăciun,i-aș fi spus sincer ca nu fac nimic special,pentru că mă simt incompleta si  ca nimic nu are sens pentru mine. Dacă e să vorbesc despre asta în prezent,as spune ca in trecut mă înșelam.

     Cautam uneori fericirea în lucrurile care nu au niciun sens pentru noi,uitând că acestea se află chiar sub nasul nostru,si ca tot ce trebuie sa facem este să deschidem ochii și să trăim prezentul,indiferent de consecințe. Pentru ca va veni o zi cand vom regreta ca nu am facut tot ce trebuia pentru a fi fericiti,iar atunci va fi prea tarziu. Va fi mult prea tarziu pentu a fi fericiti.

      Viata m-a învățat,prin cele mai dure moduri ca nu exista o zi anume pentru a pierde persoane dragi si ca oricât ne-am dori sa oprim timpul în loc am realiza ca nu se poate si ca trebuie sa învățăm să trăim cu durerea. Oricât de greu ar parea asta.

      Am realizat de-a lungul anului ce tocmai a trecut ca singurul moment ce trebuie trăit cu adevărat e prezentul, si nimic altceva. Am invatat ca din gesturile mici poti castiga o inima si un nou suflet lângă al tău.Am învățat că pot fi vindecare chiar dacă moralul meu zace la pământ.Am învățat să-mi ofer o a doua șansă la fericire.Și nu regret nimic din toate astea,pentru că datorită acestor decizii sunt azi cee ace sunt.

       Deschid ochii,încercând să mă obișnuiesc cu lumina puternică ce pătrunde ddelicat prin draperiile de la geamuri.Mă răsucesc între așternuturi,și-mi dau seama că sunt singură în camera.Unde o fi Kyan?Mă ridic în capul oaselor,scanând cu privirea încăperea călduroasă.E un loc atât de primitor,iar acest lucru îmi oferă siguranță și liniște.

       Draperiile frumos brodate cu detalii florale delicate dezvăluie un peisaj ce-ți incântă privirea de fiecare dată când privești dincolo de fereastră.Ninsoarea căzută peste noapte a creat minun,transformând împrejurimile într-un peisaj de basm.Pe aleea ce duce spre intrarea în casă zăresc silueta binecunoscută a lui Kyan.Zâmbesc involuntary,pentru că imaginea din fața ochilor este poate cea mai frumoasă pe care am văzut-o în ultima vreme:Kyan încercând să curețe aleea de zăpada proaspăt depusă peste noapte.Curând i se alătură și domnul Sawier,iar Kyan se dă bătut,dând mâna cu pădurarul și intrând mai apoi în casă.

        Îmi petrec următoarele minute privind pe geam la ninsoarea ce a început din nou. Bietul domn Sawier renunță curând la a mai curăța aleea,știind că oricum în câteva ore stratul de zăpadă va fi la loc.

       În jurul meu e liniște.Poate prea multă liniște.E momentul perfect pentru a-mi pune ordine în gânduri.Nu am idee ce ne va rezerva viitorul,dar aș vrea să ne găsească împreună.Pentru că numai așa voi putea lupta pentru relația asta.Kyan și-a pierdut fericirea și strălucirea din ochi atunci când bunica sa a trecut în neființă.Băiețelul acela care zâmbea strâmb alături de bunica sa în fotografia de pe șemineu,și-a pierdut licărierea din ochi.Iar eu vreau să fiu acea persoană care i-o adduce înapoi.

        Îmi petrec următoarele minute privind ninsoarea ce cade tăcută peste întreaga natură,sperând că îmi voi putea calma emoțiile ce m-au năpădit fără voia mea.Vorbele lui Kyan din seara trecută îmi răsună în minte,ca un ecou,acompaniate de bătăile inimii ca într-o orchestră,dirijată de cel mai puternic sentiment de pe pământ.