Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 5

Kyan

     După trei săptămâni de spitalizare,doctorii decid că e timpul să merg acasă.Și sincer și eu cred că am stat suficient în acest loc imposibil de suportat.Timpul pare că se scurge atât de încet aici,încât atunci când ies de pe ușa salonului,am impresia că am îmbătrânit cu zece ani.Deși am încercat să-l conving pe doctor să mă lase mai devreme acasă,acesta nici n-a vrut să audă de așa ceva,așa că respir ușurat că am scăpat din acest Iad,abia atunci când semnez actele de externare.Îmi ridic mai bine rucsacul pe umăr,îndreptăndu-mă spre ieșire cu pași grăbiți.

     Odată ajuns afară,expir adânc ca și cum acest lucru m-ar ajuta să mă simt mai bine și pășesc cu atenție spre taxiul care mă așteaptă în fața clădirii spitalului.Mă urc în mașină,aruncându-mi rucsacul pe bancheta din spate. Automobilul se pune în mișcare imediat ce îmi pun centura de siguranță,pornind pe străzile supraaglomerate ale Los Angeles-ului.Deschid ușor geamul,pentru a respira aerul atât de familiar al orașului,care mi-a fost casă timp de 20 de ani,încercaând să păstrez în nări acea aromă de care îmi va fi cel mai dor,după ce voi pleca.

     Îmi sprijin capul de tetiera scaunului,închizând ochii.De la radio se aude melodia celor de la NF,"If you want love."Mă las purtat de refrenul melodiei,ce parcă rezonează perfect cu ceea ce simt în aceste clipe:

If you want love, you're gonna have to go through the pain
If you want love, you're gonna learn how to change
If you want trust, you're gonna have to give some way
If you want love, if you want love (go home).

     Doar că pentru mine acest loc a încetat de mult să mai fie "acasă."Am încetat de mult să mai fiu fericit.Am încetat de mult să mai sper la lucruri care nu-mi aduc nimic bun în viață.

      Deschid ochii abia atunci caând șoferul taxiului pune o frână bruscă,aducându-mă cu picioarele pe Pămân.Privesc puțin derutat în jurul meu,și abia atunci când dau cu ochii de peisajul mult prea cunoscut al casei mele,mulțumesc taximetristului și cobor din mașină.Ies din taxi,ațintindu-mi privirea asupra clădirii din fața mea.Nu e tocmai cel mai primitor loc din lume,dar măcar e linștit,și mă face să mă simt oarecum în largul meu.

     O liniște ciudată mă cuprinde imediat ce picioarele fac contact cu pământul umed.Pășesc cu greutate înainte,încercând să ajung în fața ușii de la intare.Îmi caut cheile,pipăind buzunarele gecii din piele,și râsuflu ușurat în clipa în care degetele ating metalul rece al cheilor.

     Deschid ușa cu o oarecare reținere,pășind înăuntru.La scurt timp mă lovește în față un parfum extreme de cunoscut,ce mă duce cu gândul la familie.Stomacul mi se strange într-un ghem,provocându-mi o senzație de greață și un gust amar pe limbă.Îmi duc automat palmele în jurul pântecului,încercând să reprim senzația ciudată ce mă cuprinde.Mă încrunt ușor,privind în jur spre ceva care să mă facă să nu mă mai simt atât de neputincios,atât de slab.