Reintoarcere

Capitolul 5

     Ascunde multe aceasta fiinta. Inafara faptului ca are o inima firava pana si corpul ei vrea sa demonstreze ca e asa. Se uita la mine atenta parca stia ce sunt ,dar asta nu dezgusta nici macar putin,ci imi zambea ca sa-mi arate ca e bine si ca nimic nu e inneregula cu ea. Avea ochi mari cat sa te poata cuprinde cu totul peisajul in privirea ei. Avea niste ochi albastri ce pareau aproape stersi,cu un paravan de gene dese. Buzele ei mari si moi de un roz pal,cu un par lung si saten. Corpul ei parea mic,dar stand sa o privesc avea o inaltime de 1.68. Nu avea forme ce sa-i iasa in evidenta datorita faptului ca se imbraca in haine putin mai mari ca ea.

Potaia se mai linistise. Oricat incerca sa intre in mintea mea sa afle ce gandesc ii era in zadar acum.

-Sky,Sky!!! Cat timp crezi ca te vei mai putea inchida?
-Atata timp cat ti-e iti va placea tie.
-P-poftim? Mi-e nu-mi place de el?
Simteam cum inrosise pentru prima oara ma facea sa rad .
-Cum spui tu ,Ruia...

Si ca deobicei nimic nu-mi putea atrage atentia la lectie. Sigur voi intelege eu vreodata matematica. O materie ce mi-e imi da doar dureri de cap.

Insfarsit se suna de iesire.

Ma ridic si o vad deja pe Yumi la usa. Se tinea cu mana la inima. Dintr-o data parca imi aud eu inima cum bate ca o nebuna de frica. Ma indrept spre ea.

Eu: Yumi,esti bine?

Isi intoarce privirea spre mine,apoi se indreapta de spate.

Yumi: Sunt bine ^^ !o spune cu un zambet larg,dar era fortat.

Eu:Vrei sa te conduc acasa?

Yumi:Nu e nevoie. Sunt bine.

Nu o credeam asa m-am hotarat sa o urmaresc. Bineinteles ca era si potaia langa mine.

Kyoko: De ce trebuie sa o urmarim?

Eu: Nu esti nevoit sa vii dupa mine potaie.

Kyoko: Taci si mergi.

Si asa am facut. Am continuat sa merg. Pana la urma cotim dupa o casa mare si luxoasa. Oricat as fi vrut sa stau sa ma holbez aveam ceva de facut. Sa o urmaresc pe Yumi. La cateva case mai incolo ajunge la o casa cat se poate de modesta. Era inconjurata de o gradina sau ce ar trebui sa para a gradina. Nicio floare decat un copac care si acela era deja aproape pe moarte.

Yumi isi intoarce privirea spre copac. Parca ar fi comunicat. Stiu ca asta pare ciudat ,dar simt o conexiune intre acel copac si ea. Adevarat ca si ea parea ofilita,dar copacul si mai mult.

Se intoarce si intra pe usa. Vroiam sa pot vedea mai mult. Dar ia stai nitel.... pot auzi.

Kyoko: Stai ce faci?

Eu: Vreu sa aflu mai multe.

Kyoko: Esti nebuna? In momentul asta esti o prada usoara.

Imi dau ochi peste cap...

Eu: Si ce daca? Nu esti tu aici ca sa ma aperi? Tu ai ziso nu eu. Asa ca ciocu mic si urmeaza-ma.

Pentru putin timp asta la facut sa taca. Ma apropii si ma indrept spre o fereastra. Simteam ceva pe gat. Ma intorc si cine putea sa fie? Potaia.

Eu: Serios?spun in soapta. Nu e nevoie sa stai atat de aproape de mine. Mai era putin si erai calare pe mine.

Se da putin mai in spate fara sa zica ceva. Dar ii vedeam zambetul. Ma ia cu fior din cauza Ruiei.
-De ce tot dai vina pe mine? De data asta nu am fost eu, ci tu.
-Sigur?

Un zgomot imi atrage atentia.

?: Copil infect si bolnavicios ce esti. De ce nu mori odata? Din cauza maica-ti trebuie sa sufar avand grija de tine.

Tot ce auzeam ma deranja ,doream sa sparg geamul si sa sar pe el si sa-l omor.

Yumi: Imi pare rau ca-ti pricinuiesc atatea probleme tata. Am crezut ca macar odata sa ma poti iubi. Nu-i nimic...oricum nu mai am mult de trait.

CE? De ce ma mira acest lucru? Trebuia sa realizez. Cat de proasta pot sa fiu?

Dintr-o data se aud fosnete in spatele nostru. Ne intoarcem si cat ai clipi apar patru tipi mari si inalti. Toti avand un rosu aprins. Emanand furie si ura si dorinta de a ucide. Nu prea pareau la infatisare diferiti. Unul avea un nas turtit,celalt avea parul ravasit. Altul era schiop,iar ultimul parea aproape normal. Parea ,dar nu rasarea.

Parca Yumi ar fi simti si a iesit afara. Au vazuto si au vrut sa o atace. Chiar daca eu eram tinta ei nu vroiau martori.

Am sarit in fata ei,dar precum trebuia sa prevad potaia ma impins si cu ambele maini ia prins doar pe doi dintre cei patru vampiri. Cu foarte multa usurinta ia azvarlit pe unul pe strada iar pe celalt in copac.

In momentul ala ,Yumi pica din picioare. Precum am crezut e legata de acel copac. Cel din copac se pare ca e cel mai destept deoarece ceilalti par sa se impiedice in timp ce se luptau cu potaia.

Incerc sa ajung la el cand unul dintre ei ma prinde.

Eu: Da-mi drumul.

Degeaba ma imobilizase. Tipul din copac isi infinge pumnul cu putere in copac, apoi devine liniste. Nu-i mai aud bataile inimi Yumei. Imi intorc capul si o vad fara suflare in bratele unui barbat ce presupunea ca e tatal ei. Era dustrus.

Tatal: Nu,nu, nu.. imi pare rau. Nu am vorbit serios cand am zis  ca vreau sa mori. Am mintit...
Devenea din ce in ce mai indepartat vocea. Ma afund intr-un intuneric...
Sky! Te rog nu o face. Nu o sa te mai poti intoarce.
- Ruia! Uita-te ... Ce vezi?
-Durere..
- Asta simt si eu. Da-mi putin din puterea ta.
-Fiinta ce esti. Iti dai seama ce se va intampla? Nu o sa te mai poti opri.
    Asta nu ma mai interesa si am patruns mai adanc.

Nu mai eram eu....
Din perspectiva lui Kyoko

   Astia parca nu vor sa mai renunte.  Unde e Sky?

Era la pamant. Incercam sa ma duc spre ea ,dar astia doi nu ma mai lasa in pace.

Cel din copac:

- Acum e momentul sa-ti luam sufletul cel ai in tine.

Se aproprie de ea.

-Stai departe de ea.

-Ar trebui sa te concetrezi cum sa supravietuiesti.

Nu ma interesa daca muream,trebuie sa o protejez.

Dar dintr-o data rasuflarea ei era mai accelerata. Se foia sub acel tip. Parca fierbea. Oh,nu. Asta nu trebuie sa se intample.

Sky: Am zis sa te DAI ODATA JOS DE PE MINE!!!!

Il aruncase ca pe un gunoi fara viata. Avea ochii scaldati parca in sange. Nu mai era Sky era o alta fiinta. S-a napusfit pe este ei si le-a rupt capetele. Ramasesem fara cuvinte.

Era manjita cu sange si oricat ar fi poate normal se lingea pe maini de sangele de pe ea.

La inceput am crezut ca o sa-l ucida si pe acel barbat ce o tinea in brate pe Yumi,dar ia luato din brate si si-a infipt colti in inima ei.

Barbatul: Ce faci? Monstrule!!!

Pana si pe mine ma durut cea zis, dar oare isi va reveni?