Iubește-mă!

3. Regrete...

Ajuns acasă, Brian este luat la ceartă de mama lui pentru că următoarea zi avea școală și își pierdea ziua cu o necunoscută... asta era părerea mamei lui...

Brian urcă la el în cameră și nervos, trântește ușa astfel încât sa sară varul de pe perete, încuie repede și se pune la somn.

Next day...

-Bună dimineața, raza mea de soare micuță și frumoasă! ... Brian avea privirea fixata pe buzele ei, cu un rânjet pervers pe față.

-Bună dimineața... Brian?! Ce cauți aici?!... Sophie se acoperă repede cu o pătură.

-Scuze, scumpa!  Mi-a dat drumul mama ta. Am ajuns ceva mai devreme și am adus și micul dejun. Hai somnoroaso,  trezește-te să nu întârziem.

Sophie credea că tot ce s-a întâmplat cu o zi în urma a fost doar un vis, dar nu era așa. Sophie coboară din pat cu părul ciufulit, nemachiata și cu ochii mici. Brian o admiră din ușă. Se apropie ușor de ea, o strânge tare în brațe și îi șoptește ușor în ureche:

-Ce frumoasă ești, prințesa mea! Și așa vei fi mereu! Te iubesc, copil!

Sophie se intimidează, iar obrajii ei devin de un roșu foarte aprins. Ce copilă timidă.

-Offf, Brian!... ieși afară... trebuie să mă schimb...spune Sophie cu ochii mari zâmbind ironic.

Sophie își întinde buzele ei fine până la bărbia lui, apoi îl ciupește ușor de abdomen, iar el aplecându-se ea îl sărută senzual pe buze. El îi cuprinde a talia ei micuță și o ridică până la statura lui. Se oprește, o împinge ușor spre dulap și iese din camera ei:

-Grăbește-te!

Sophie se schimbă repede în haine școlare, se aranjează, apoi coboară și ia repede micul dejun.

-Haide, Brian! Întârziem! Pa, mami! Pa, tati! Pa, Ginger! Pup, Goofy!

-La revedere!

-Succes copii!

Ajunși la școală, toate fetele se uitau cu o gelozie crudă în ochi spre ei. Brian și Sophie se potriveau, iar toți erau geloși din cauza asta. Toate admiratoarele lui Brian erau dezamăgite că prințul lor și-a găsit prințesa. Erau doi elevi responsabili și bine crescuți.

La școală, Brian petrecea mare parte a timpului cu Steven și John - cei mai buni prieteni ai lui, iar Sophie stătea mereu cu celebra Carla - miss popularitate care era mereu pe urmele lui Brian și era în limba după el.

-Hey, Sophie! Ce am auzit? Tu și Brian?

-Hey, Carla! Da, știu!  Ciudat, nu?

-Mda,  foarte! Chiar acum am cursul de germana cu el.

-Ah... ok... păi eu ar trebui sa mă grăbesc. Am latina și nu aș vrea să întârzii. Pa, Carla!

-Pa, Sophie!---Abia aștept sa vorbesc cu Brian - își spune ea în gând cu un zâmbet malefic.

Carla era cea mai populară fată din tot liceul. Era o fată brunetă cu ochii mari și negri. Buzele ei erau atât de senzuale încât toți băieții își doreau sa le sărute. Era mica la statură, iar spre deosebire de Sophie, Carla nu avea chiar cel mai grozav corp. Popularitatea nu o ajuta chiar mereu, toți băieții erau la picioarele ei mai puțin Brian, iar dacă își dorea ceva cu adevărat, câștigă mereu, chiar dacă la mijloc era prețul unei prietenii, ea considera că un prieten găsești mereu, dar un băiat ca Brian... mai rar.

-Ceau, Brian!

-Mbună, Carla!

Carla se apropie de Brian cu brațele deschise și buzele roz țuguiate.  Brian o respinge răutăcios și cu un aer ''grețos''.

-Termină Carla! Ești penibilă!  Am prietena și chiar nu aș lăsa nimic pe lumea asta să mă despartă de ea, așa ca mai bine pentru tine ar fi să te dai la altcineva! Hai, cară-te!

-Hai lasă-mă cu prietena ta! Abia o cunoști de ieri. Da, ai dreptate, e buna doar de o partidă. Îți dau voie să o fuți  și apoi să o lași... lasă vrajeala ca pe mine mă știi de mai bine de 5-6 ani, sau ce? Ai uitat de cea mai buna prietena a ta, scumpete?

-Lasă vrăjeală, Carla! Te-ai  schimbat de când suntem la liceu. Și cu ce te deranjează că ''abia o cunosc de ieri'' pe Sophie? Te-ai săturat de celelalte pule și mă vrei pe mine?
-Ce suptil ești Brian! Mă deranjează ca tu nu o cunoști pe copilă aia și totuși Îți pierzi timpul cu ea... e doar o curv...

Brian se enervează, iar acea privire din ochii lui nu mai era blândă. Acum, ardea în el o dorință uriașă de a o lovi pe Carla. Brian se apropie de ea, o zguduie de două ori de brațe, o împinge puternic din calea lui, apoi fuge, dărâmand totul în cale spre clasa Sophiei. Ajuns la ea la clasa, o ia de mână, o sărută scurt în fața tuturor, apoi îi strânge mâna și fuge cu ea spre mașină:

-Brian, stai! Ce s-a întâmplat?

-Vreau sa fim doar noi doi...

Brian pornește mașina fără a da prea multe explicații. Era atât de nervos încât nu conștientiza ca accelera prea tare. Sophie era atât de speriată. 

-Brian, încetinește, te rog! Te rog, Brian! - ea se uita la el cu ochii în lacrimi implorandu-l să oprească cât mai repede.

-Nu pot! Îmi pare rău! 

Era așa ciudat. Nu putea să ia piciorul de pe accelerație, iar acea viteza care o avea... era fatală,  mai ales într-o intersecție a orașului.  O ia de mână pe Sophie, o sărută și îi spune cât de mult o iubește, apoi mașină lui parcă o lua razna; se pare ca s-a izbit frontal cu o alta mașină. În cealaltă fiind tot un cuplu, iar printre grămezile de fier, Brian și Sophie încă se țineau de mână, dar acei ochi albaștri erau acum iarăși plini de lacrimi, iar acel par creț și negru era acum pătat cu sângele vărsat de cei doi.

Notă autor: hey guys... capitolul 3... nasol... fără inspirație... postat târziu... nasol... btw, povestea nu s-a terminat, bleah... ei nu au murit deci... capul sus :))... vine Valentine's Day din nou :))