Sa tin pasul la cursuri s-a dovedit a fi mai usor decat ma asteptam , dar in acea dimineata de miercuri, cand Dr. Hyde incepuse sa vorbeasca despre cum budistii credeau ca toate lucrurile erau legate intre ele , m-am trezit ca ma uitam pe fereastra. Priveam spre dealul impadurit si povarnit de peste lac. Iar in sala de clasa a profesorului Hyde , lucrurile chiar pareau legate intre ele : copacii pareau sa imbrace dealul , si tocmai cum nu mi-ar fi trecut niciodata prin minte sa observ un fir de bumbac din maieul portocaliu foarte mulat pe care-l purta Alaska in ziua respectiva , nu puteam vedea copacii din pricina padurii - totul parea tesut laolalta atat de complicat incat nu avea nicio noima sa ma gandesc ca un anumit copac era separat de acel deal. Iar apoi mi-am auzit strigat numele si am stiut ca am dat de belele.
-Domnule Brus , a spus profesorul. Iata-ma aici, fortandu-mi plamanii pentru a va lumina . Si totusi , se pare ca exista ceva care ti-a captat atentia mai bine decat as fi putut-o face eu. Ce anume ai descoperit acolo?
Acum am simtit ca raman eu fara suflu, cu toti ochii atintiti spre mine , fiecare coleg multumindu-i lui Dumnezeu ca nu era in locul meu. Dr. Hyde mai facuse asta de trei ori , scotand elevi din clasa fiindca nu fusesera atenti sau fiindca isi scrisesera biletele unii altora.
-Aaa, ma uitam pe fereastra la, aaa , acel deal si ma gandeam la , aaa , acei copaci si la acea padure , asa cum ati spus mai devreme , despre felul in care...
Profesorul , care in mod evident nu tolera sa bati campii , mi-a taiat macaroana.
-Am sa te rog sa parasesti aceasta incapere , domnule Brus , astfel incat sa poti iesi si sa descoperi relatia dintre aaa-copaci si aaa-padure. Iar maine , cand vei fi pregatit sa iri in serios aceasta ora , vei fi bine venit inapoi.
Am ramas nemiscat , cu pixul in mana , cu caietul deschis , cu chipul imbujorat si cu maxilarul inclestat , un vechi truc pe care il foloseam pentru a nu parea trist sau speriat. La doua banci in spatele meu , am auzit un scaun miscandu-se si m-am intors s-o vad pe Alaska ridicandu-se si punandu-si ghiozdanul pe umar.
-Imi pare rau , dar asta-i o aiureala . Nu puteti pur si simplu sa-l dati afara din clasa. Turuiti intruna zi de zi , timp de o ora , iar noi n-avem voie sa ne uitam pe fereastra?
Hyde a privit-o pe Alaska asa cum taurul priveste toreadorul , apoi a ridicat o mana catre fata lui brazdata de riduri si si-a frecat incet barba alba si tepoasa de pe obraz.
-Timp de cinzeci de minute pe zi , cinci zile pe saptamana , imi urmati regulile . Altminteri picati. Alegerea va apartine. Iesiti acum, amandoi.
Uimit , mi-am bagat caietul de notite in ghiozdan si am iesit . Dupa ce usa s-a inchis in urma mea , am simtit o bataie pe umarul stang . M-am intors , dar nu era nimeni acolo . Apoi mi-am intors capul in partea cealalta , iar Alaska imi zambea larg , cu fruntea incretita.
-Cel mai vechi truc din lume , a spus ea , si toata lumea cade in plasa.
Am inceput sa radem amandoi si ne-am indreptat spre camerele noastre.
__________________________________________________________________________
Hey . Scuze ca nu am mai postat de mult , dar am scris la cealalta carte a mea : "Elastic Heart" (daca ati da si o privire pe acolo m-as bucura nespus de mult) . Am avut mai multa inspiratie pentru ea si am uitat de aceasta .
Oricum , lectura placuta si sper ca nu v-am plictisit cu acest capitol :D
CITEȘTI
Jurnalul unei fete moarte (pauza)
RomanceFetele vor plange , iar baietii vor gasi dragostea , atractia si dorinta in parfumul de vanilie si tigari pe care il raspandeste Alaska
