behind the smile//p.jm

☆capitolul 7☆

《Totul e negru acum si singurul lucru care mi-a mai rămas îmi e ploaia doar.》
●○

Îmi deschid ochii. Clipesc de câteva ori pentru a vedea clar. Tot ce vedeam era tavanul alb. Brusc îmi amintisem cum cazusem de pe clădire.
Mă ridic în șezut cu greu.
Analizez încăperea care aparent era toată albă. Simt o greutate pe picioarele mele. Îmi întorc privirea vazându-l pe Jimin dormind cu, capul pe picioarele mele iar restul corpului pe scaun si ținându-mi o mână într-ale sale.

Nu voiam să îl trezesc. Am început să mă joc cu părul acestuia. În a doua secundă el se ridică brusc uitându-se cu ochii mari la mine. Nu apuc sa zic ceva ca ma trage într-o îmbrățișare strânsă. Nu stiu de ce dar lacrimile îmi invadau chipul. Nu eram tristă.

"Jimin...eu-" vorbeam uitându-mă la acesta fără nici o expresie însă lacrimile continuând să cadă.

"Esti bine? Te doare ceva?" mă întrerupe vorbindu-mi calm si stergându-mi lacrimile.

"Lasă asta! Cum de am supraviețuit?" ridic puțin tonul fiind serioasă.

"Un profesor a chemat ajutoare astfel căzând în siguranță."

"Oh..." oftez.

"Mă rog, vreau acasă" spun ridicându-mă în picioare de parca nu aveam nimic.

[...]

Doctorul a spus că mă voi recupera rapid stând acasă luând pastilele pe care mi le-a dat.
Deci prin urmare am scapat de școală pentru o săptămână.
De Youra am auzit ca e încă în spital. Da nici că mi pare rau. După mine poate sa ramana acolo.

Nu-mi place sa iau pastile sau orice altfel de tratament deci pur si simplu o sa astept ca rănile sa treacă de la sine.

Acum sunt pe pod stând și admirând noaptea. Luna fiind acoperită de niște nori gri cenușii ce păreau pufoși, aceasta luminând puțin.

Deodată a început să plouă. Picăturile de apă lovind puternic asfaltul. Oamenii grabindu-se sa ajunga acasa. Desi ploua nu mă clinteam. Sunetul ploii ma liniștește.

《Când plouă stiu ca nu sunt singura care plânge.》

Pachetul de țigări se golea rapid. Stăteam si ma gândeam profund la toate cele întâmplate. La fiecare acțiune. Jimin apărea peste tot si nu numai, el își face griji si îi pasă. O durere înțepătoare se face aparută cand îmi amintesc de halmeoni.

Apoi gândul meu sare brusc iar la Jimin. De fiecare dată se îngrijește de mine. Si chiar mi s-a confesat. Am analizat lucrurile punându-le cap la cap iar rezultatul mi se părea imposibil.
Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce cunoscută.

"Hei!"

Il ignor continuând să inspir fumul ce parca ma calma si ma făcea sa uit de toate.

"Yah...de ce mă ignori?" ridică puțin tonul întorcându-mă cu fața spre el.

Evitam contactul vizual. Doar ma uitam în jos fara a spune nimic.

"De ce stai in ploaie?" continua sa vorbeasca însă eu nu spuneam nimic.

Mă zguduie ușor apoi se pune pe vine încercând să facă contact vizual. M-am intors si am alergat spre casă. Devenisem agitată si in prezența sa nu puteam scoate un cuvânt. Si nu stiu daca bătăile inimii imi erau accelerate ca alergam sau din alt motiv.

Ajunsă acasă ma bag in duș lăsând picăturile de apă caldă să-mi dezmierde pielea si făcându-mă să ma relaxez uitând parca de cele întâmplate.

[...]

Am hotarat ca săptămâna asta sa stau acasă. Pur si simplu nu voiam să îl văd. Imi e teamă că dacă îl voi vedea nu voi scoate un cuvânt și nu aș vrea sa il enervez. Dar si pe de altă parte as fi vrut să vorbesc cu el. Si sa aflu de ce mă simțeam ciudat în prezența lui. De ce bătăile inimii mi se accelerau de fiecare dată când imi vorbea sau de ce lacrimile își făceau apariția cand ma îmbrățișa.

Sânge. Sange peste tot. Pe mana mea, pe chiuvetă, pe cuțit... De ce fac asta? Nu știu... dar cand fac asta, simt ca ma eliberez. Mă eliberez de gânduri și de sentimentele ce nu-mi dau pace...

AUTOR

Naomi termină de curățat apoi se întinde în pat. Stătea si se uita la tavan. Era confuză de sentimentele sale. În mod clar nu mai simțite asa ceva până acum. Ceva nou pentru ea însă într-un fel plăcut...

Fata se întorcea pe o parte si pe cealalta încercând să adoarmă însă gândurile nu-i dădeau pace.
Oftă puternic apoi se dădu jos din pat mergând spre baie.

Isi întinde palma agitand micul borcanaș scoțând de acolo două somnifere. Si le aruncă pe limbă strângând din ochi cu putere cand simți gustul de o amărăciune cruntă, buzele lipindu-i-se nevoiaș de sticla cu apă, bând din aceasta până când înghiți pastilele.
Apoi se duse în pat si fie ca voia sau nu pleoapele i se închiseră, adormind.

Zilele trecură ca vântul. Veni si ziua cand trebui sa meargă la școală. Însă aceasta încă era nesigură de sentimentele sale si nu stia cum sa reactioneze în preajma lui.

In seara din ultima zi de "vacanța", fata luă încă câteva somnifere.
A doua zi se trezi însă era prea târziu pentru a mai merge la școală.
Ea îl suna pe profesor spunându-i sa o învoiască pentru încă câteva zile deoarece se simțea nu întocmai bine.

Si uite așa mai căpăta încă o săptămână de odihnă și timp sa-si clarifice sentimentele.
Se duse să mănânce ceva apoi hotărî să iasă afară.
După cum era de așteptat nu ii plăcea afară. Soarele prea puternic ii ardea ochii, iar galagia provocată de mașini îi dădea dureri de cap.

Hotărî totusi sa rămână până seara.
Merse în parcul ei preferat care acum ziua era plin de copii alături de părinții lor. Copii fiind fericiți și distrându-se alături de părinții lor. Vazand actiunile din fața sa, in minte ii aparu chipurile parintilor ei. Nici macar nu meritau a fi numiți părinți. Amintirile urâte pe care nu le putea sterge din memorie i se derulau în cap. Ea nu stia cum se simțeau acei copii. Ea niciodată nu cunoscuse adevărata fericire, iubirea si afecțiunea părinților.
Fără a-și da seama lacrimile deja îi invadau fața.

Un copil se lovi de aceasta. Naomi ieși din rândul amintirilor urâte si il ajuta micuț sa se ridice. Se puse în genunchi si se uita la acesta spunându-i cuvinte de calmare reușind să-l oprească din plâns.

"De ce noona plânge?" micuțul copil vorbi cand văzu lacrimile fetei ce nu se opreau din a se scurge din ochi.

Fata nu zise nimic si ii mângâie creștetul băiatului zâmbind. Băiatul ii șterse lacrimile si o lua în brațe.
Aceasta îl lua înapoi însă nu apuca sa stea prea mult ca veniseră părinții acestuia. Cand fata ii văzu incremenise.

________________~♡~♡~_______________

🌸ana

si de acum...o sa postez putin mai rar pentru ca lucrurile devin interesante)