Cine credea ca prezenta ta ma va face sa ma simt atat de vie? Vie ca atunci cand dimineata, talpile ating picaturile de roua de pe firele de iarba. Sau ca atunci cand melodia preferata intra prin urechi si ajunge direct in vene si te poarta prin amintiri si stari exact ca un drog. Vie precum un camp de maci sangerii care stralucesc in soarele bland de vara.
Dar.... Cine credea ca absenta ta ma va face sa ma simt atat de trista? Trista precum ultima frunza moarta care se prabuseste pe pamant dupa atingerea lui Noiembrie... Trista precum o melodie de Chopin, cantata la nesfarsit.
