Profesorul De Biologie [✔︎]

Capitolul 30-2

ˢᵘⁿᵗ ᵈᵉᵖᵉⁿᵈᵉⁿᵗ ᵈᵉ ᵗⁱⁿᵉ

AUTOAREA

După 2 luni...

            — Appa! Mami s-a trezit?

Întreba băiețelul alergând in brațele tatălui său care tocmai ieșise din salonul fetei.

             — Îmi pare rău fiule...mami, încă doarme. Are nevoie de odihna.

             — Cât o sa mai doarmă..? Îmi este dor de ea, tati.. Promit că (,) când se va trezi, nu o sa o mai supăr și voi asculta de ea. Vreau sa doarmă din nou cu mine și să-mi spună povești Appa.

Spuse băiețelul începând să plângă, Jungkook mușcându și buza de jos ca să-și abțină lacrimile.

Hwa a lui era de 2 luni in comă și nu se mai trezise..

Îi era atât de dor de ochii ei căprui ce l-au fermecat, vocea ei caldă, grijulie și dulce..

Buzele ei micuțe și cărnoase, catifelate că două petale de trandafir..

De mânuțele ei, ce îl atingeau și făceau de fiecare dată să ia foc și la cea mai mică atingere pe corpul său.

Era dependent de săruturile, vocea, atingerile.. ochii ei, de tot ce avea legătură cu Hwa a lui..

Dragostea asta..îl făcuse dependent de ea, era ca și o leguma fără iubirea lui..

Dragostea este un drog de care nu vrei sa mai scapi, mai ales când îți este împărtășită.

                   — Mami se va trezi micuțule. Și când se va trezi, noi vom avea grijă de ea ca sa nu mai doarmă atât de mult.

                     — A-Appa..și dacă nu o sa se mai trezească? Va deveni un înger?

Întreba micuțul, având ochii umezi, Jungkook începând să plângă când auzi vorbele băiatului străgandu l la pieptul său.

                      — Jonghyun, mami nu va deveni un înger acum. Este prea devreme fiule. O sa fie alaturi de noi in continuare, vei vedea. Nu mai gândi așa, ști că mami nu ne va lăsa așa..

                       — Tati..putem sa mergem la mami? Sa vorbim cu ea. Ai zis că ne aude.

                       — Bine micuțule. Haide la mami.

Jungkook îl luă pe băiat în brațe, ducandu se la asistente pentru al putea îmbrăca și pe el corespunzător.

                         ***