-Grabeste-te Misaki, pentru numele lui Dumnezeu! striga tata, batand puternic in usa.
-Daca continui sa bati atat de tare in usa o vei rupe! am strigat la randul meu, continuand sa-mi perii parul brunet.
Aveam pe mine uniforma de menajera, pe care am scurtat-o putin mai mult, acum ajungandu-mi cu o palma mai jos de fund, o pereche de pantofiori negri, si in cele din urma boneta aia hidoasa pe cap.
Eram imbracata destul de vulgar pentru o menajera, dar sunt o rebela! Nu sunt fata aceea naiva, care sta si se smiorcaie intr-un colt!
M-ai ranit, te ranesc mai rau!
Desi aspectul meu inducea lumea in eroare, facandu-i sa creada ca sunt inocenta, cand deschideam gura, ramaneau muti.
-Misaki, iesi in clipa asta sau intru eu dupa tine! tipa nebunul de dincolo de usa.
Din fericire nu aveam nevoie de machiaj, caci aveam genele lungi si negre, buze rozalii si un ten fara impuritati.
-Vin acum, potoleste-te odata! am oftat, luandu-mi micuta geanta de mana, unde aveam cele cateva haine ingramadite.
Adio, casa unde am suferit atat!
Am iesit din apartamentul micut unde locuiam eu si tatal meu, urcandu-ma in masina veche a tatei.
~*~
In 15 minute am ajuns in fata unei vile imense, asemanatoare unui palat.
Nu eram uluita, ba chiar deloc! Eram sigura ca voi da peste ceva pompos.
-Ai de gand sa te dai jos? intreba nenorocitul de langa mine, scotandu-si o tigara, pe care eventual o aprinse.
-Ma bucur ca o sa scap de un gunoi ca tine! am marait, arzandu-l cu privirea.
-Haha, iesi mai repede sau vei incepe munca umflata! se enerva barbatul care obisnuia sa-mi fie tata.
Mi-am dat ochii peste cap, si am iesit din masina, inaintand spre usa casei.
Mi s-a comunicat ca atunci cand voi veni, sa intru in casa.
Chiar inainte sa deschid usa, m-am intors ranjind spre hodoroaga de masina din spatele meu, mai exact spre pasagerul din ea.
Mi-am ridicat mana, strangand-o intr-un pumn, lasand doar degetul mijlociu ridicat.
Am mimat un "du-te naibii" si am intrat ca o diva ce nu sunt in casa, avand pe fata, imprimata ca intotdeauna figura de fata rea.
In fata mea statea o femeie frumoasa, imbracata de birou. Imi puteam da seama dupa toate accesoriile ei ca era sefa mea.
-Buna, tu trebuie sa fii noua menajera...Misaku? intreba ea cu venin in voce.
Clar! O vipera...
-E Misaki, si da... Sunt noua...menajera... am spus, inghitind in sec.
-Oh,draga mea, nu trebuie sa-ti fie rusine de faptul ca esti o menajera! rase femeia, facandu-ma deja sa fierb de nervi.
-Ma rog...am murmurat.
-Acum...continua doamna Takumi, vreau sa-ti prezint cateva din regulile casei. In primul rand sunt destul de severa asupra aspectului angajatelor mele! Vreau ca incepand de maini sa-ti legi parul! Nu vreau sa-ti fluturi podoaba capilara prin casa! M-am facut inteleasa? intreba femeia, privindu-ma de sus.
Deja o urasc!
Mi-am dat ochii peste cap si am rostit un "da" plictisit.
-A doua regula este sa fi politicoasa, sa mi te adresezi respectuos, atat mie, sotului meu, fiului meu si fiecarui oaspete!
Am cascat, privind-o neinteresata pe vipera din fata mea, care indruga nu stiu ce despre reguli.
Si ce e mai super, e ca un fiu! Uraa!
Se poate observa sarcasmul...
Un mucos alergand prin casa era ceea ce-mi lipsea.
-Misuki! Ma asculti? intreba doamna Takumi, pocnind din degete.
Nu!
-Da... Si e Misaki...am corectat-o.
-Ma rog! Acum te poti duce in camera ta, turul casei ti-l va face alta servitoare mai tarziu. Camera ta e la etajul 2 , ultima usa pe dreapta. imi explica, plecand apoi.
Super! Cu siguranta o sa ma ratacesc in castelul asta!
Am inceput sa urc scarile de marmura, spre etajul doi, analizand tot in calea mea.
Din cauza neatentiei mele, m-am lovit de cineva, dezechilibrandu-ma.
Chiar cand asteptam impactul cu podeaua tare, cineva ma prinse de incheietura si de ceafa.
Ce?
Mi-am ridicat privirea spre persoana misterioasa, intalnind o pereche de ochi verzi, frumosi si captivanti.
Un baiat inalt, cu parul rebel de culoare blond, o fata perfecta si un zambet de cuceritor ma analiza atent.
-Cine esti? am intrebat, inca holbandu-ma la tipul sexy din fata mea.
-Cine esti tu? imi raspunse tot cu o intrebare, vocea lui fiind masculina dar totusi dulce si melodioasa.
-Am intrebat prima! am ripostat, baiatul chicotind.
-Iar eu al doilea! Ce cauta asa fata frumoasa aici? intreba, analizandu-mi corpul cu niste ochi flamanzi.
Am pufnit in gandul meu, punandu-mi mainile de dupa gatul lui si zambind.
-Eu sunt Misaki, iar dupa imbracaminte iti poti da seama ca sunt noua menajera! am rostit, inclinandu-mi capul putin spre dreapta.
Baiatul ranji, punandu-si mainile pe fundul meu.
-Oo, dar ce bunaciune au angajat ai mei! remarca, trecandu-si limba peste buzele lui pline si ademenitoare.
-Stai... am spus incruntandu-ma, tu esti fiul lor?
-Sunt Usui Takumi, dar spune-mi Usui, scumpo! imi raspunse, strangand materialul rochiei in pumnii lui.
-Ma bucur sa te cunosc...scumpule! am soptit senzual, avand buzele lipite de urechea lui.
M-am indepartat de el, facandu-i cu ochiul si pornind spre camera.
Puteam simti privirea arzatoare a blondului pe fundul meu.
Am scapat din "greseala" geanta jos, aplecandu-ma sa o ridic, auzind un fluierat provenind de la baiat.
Am pufnit amuzata.
Amator.
Am intrat in camera, ramanand placut surprinsa. Era o camera foarte frumoasa.
Cremul si albul dominau incaperea. O camera linistitoare...
Am lasat geanta pe jos, trantindu-ma pe patul mare si pufos, inchizandu-mi ochii.
Eram prea obosita sa despachetez!
Cat ai zice "peste" am si adormit.
Hei din nou :))
Asadar, a venit si primul capitol... Stiu ca nu e cine stie ce, dar sper sa va placa.
Vreau sa vad comentarii ;)
Merita sa o continui? :3
Apropo, capitolul acesta ii este dedicat lui @secret013! Imi pare rau ca nu iti pot da dedicatie, dar se pare ca am niste probleme si nu ma lasa :(
