My Secret Love

Capitolul 9

— Când iubești cu adevărat faci orice pentru fericirea persoanei iubite. Nu o faci să plângă sau să sufere, asta nu înseamnă iubire, înseamnă doar că îți bați joc de un suflet care defapt te iubește.Chanmin asta a fost o relație toxică pe care mă voi asigura eu că o vei uita. El nu te-a iubit doar s-a simțit obligat față de tine. Nu merită să plângi după un prost Chanmin, asta a fost alegerea lui, iar tu vei merge mai departe! Ce? Crezi că nu mai există bărbați în toată țara asta?

— Eunbi, tot doare. L-am iubit foarte mult, iar el m-a înșelat ca ultimul măgar. Spuse verișoara lui Eunbi hohotind, aducându-și aminte de vremurile acelea.

— Știu că doare, dar cum ai spus și tu este un măgar, iar acest măgar nu mai merită nici măcar o lacrimă din partea ta. Așa că gata cu plânsul și haide să mergem la o plimbare, sunt sigură că ți-ar face bine puțin aer proaspăt.

— Bine, haide să mergem.

Și zicând acestea, cele două verișoare s-au îmbrățișat cu dor și s-au ridicat pentru a se pregăti pentru micuța lor plimbare.

                          Jungkook

Nici bine nu deschisem ușa, și deja auzisem țipătul disperat al lui Jieun. Jur că dacă o prind că țipase la băiatul meu o dau afară din casa mea în secunda a doua.

Intru în sufragerie și mare mi-e mirarea când o găsesc pe Jieun ridicând mâna la YooJung.

În doi timpi și trei mișcări eram deja lângă ele și îi prinsesem încheietura mâinii lui Jieun înainte de impact.

— Ce mama dracului crezi că faci, Jieun?

Îmi venea pur și simplu să o strâng de gât pentru că îndrăznise să ridice mâna la ea.

— Eu ce fac? Dar tu ce faci? Îți aduci curvele în casa noastră Jungkook? În casă cu fiul nostru?

Dacă la început eram furios acum cred că scoteam flăcări pe nări.

— Tu nu ești în măsură să mă judeci, Jieun! Este casa și fiul meu și îmi permit să fac ce vreau eu, așa că nu te băga în treburile mele și te rog să-ți ceri scuze de la YooJung.

— Eu nu îmi cer scuze de la nimeni! Este evident ce vrei să faci cu această neisprăvită.

Încheindu-și propoziția ieși din casă trântind ușa în urma sa.

Întorcându-mă spre YooJung o văd stresată stând cu capul în jos și frământându-și mâinile.

— YooJung...

— Îmi pare foarte rău domnule Jungkook, doamna Jeon a înțeles totul greșit, nu am vrut să se întâmple asta eu.... Însă este întreruptă de mine făcând un pas și prinzându-i bărbia în mână.

— YooJung totul e în regulă. Mie îmi pare rău că ai luat parte la așa ceva. Mama lui Chan.. E mai complicată. Dar hai să închidem subiectul, nu se va mai întâmpla. Unde este Chan?

— Doarme domnule, voiam să mă duc să-l verific dar venise doamna Jeon și nu am mai apucat.

— Bine, am înțeles. Te poți duce, mă găsești în biroul meu dacă ai nevoie de mine.

— Am înțeles domnule.

— Ce am discutat noi YooJung? Fără formalități te rog, în fond suntem de aproape aceeași vârstă și în plus ai grijă de fiul meu.

— O să-mi ia puțin timp să mă obișnuiesc Mm... , Jungkook.

— Încet încet te vei obișnui, acum du-te.