My Secret Love

Capitolul 2

—Doamnă, mă tem că analizele dumneavoastră nu au ieșit prea bune...

—Ce vreți să spuneți, domnule doctor?
  
—Doamnă SooBin. Nu știu cum să o spun ca să nu vă sperie, însă aveți cancer la stomac.

—Poftim? Intreb, încercând să nu tremur mai tare decât o făceam deja.

—Va trebui să intervenim chirurgical. Nu vă speriați, operația este una foarte ușoară. Cancerul nu este într-un stadiu avansat, dar operația este costisitoare.

—Cât de costisitoare mai exact?

—În jur de opt milioane de woni.

—Poftim?

—Ne pare rău, dar ați venit în cel mai bun spital din Seul.

—Bine, am înțeles. Eu voi pleca acum.

—Vă voi contacta în legătură cu chimioterapia, iar mai târziu v-a trebui să efectuăm operația. Ah și să nu uit, acestea sunt analizele.

—Mulțumesc, domnule doctor. La revedere. O zi bună.

—La revedere!

Ce mă fac și de unde voi face eu rost de atâția bani? Nici jumătate din ei nu-i am. Ce voi face cu YooJung? Nu-mi pot lăsa fetița singură. Nu mai are pe nimeni. Îmi spun eu în minte, ștergându-mi lacrimile de pe față, ce nu încetau să apară.

                             YooJung
 
Imi dau seama de ce am făcut și instantaneu mă ridic din brațele respectivului domn, ce părea a fi șeful companiei.
 
—Vă rog să mă iertați. Spun în timp ce fac câteva plecăciuni adânci și repetate în fața lui.

—Este în regulă, dragă... YooJung. Îmi spune el în timp ce se uită pe ecusonul ce stă prins de uniformă, cu numele meu.

—Vă voi aduce alt meniu. Imi cer scuze din nou.

—Bine. Spune el în timp ce se așeză înapoi la masa lui, iar eu fug în bucătărie cu toată viteza.

—Yah! YooJung, ești bine?

—Nu, nu sunt, Eunbi! Oh doamne ce neîndemânatică pot fi! Nu sunt bună de nimic.

—Nu spune asta, YooJung! A fost o simplă greșeală.

—M-am făcut de râs în fața șefului companiei, a invitaților lui și sunt sigură că șeful îmi va ține o predică foarte lungă.

—YooJung, stai puțin și calmează-te. Voi duce eu alt meniu, bine?

—Of, Eunbi, ce m-aș face eu fără tine?

—Asta este o greșeală pe care toată lumea o va da uitării. Haide, nu mă mai reține, poate se enervează.

—Oh, bine.
 
                                ***

—YooJung, ce a fost în capul tău? Cum ai putut să te împiedici, încât să ajungi în brațele domnului Jeon?

—Îmi pare foarte rău, domnule Kim! Am fost o împiedicată.

—YooJung, știi foarte bine că nu e prima dată când se întâmplă! Asta este ultima dată când te voi mai ierta. Dacă se va mai întâmpla, voi fi nevoit să te concediez. S-a înțeles?

—Am înțeles, domnule Kim!Vă mulțumesc!

—Sunteți libere.

—La revedere, domnule!

                               ***

—YooJung, nu te mai gândi la asta. A trecut. Nu a căzut cerul peste noi.

—Dar m-am făcut de rușine!

—Of. Micuța mea, vino aici!Nu este un capăt de țară. A fost o cină afurisită, cu oameni plini de bani, ce te-au dat uitării de mult. Spune Eunbi, în timp ce mă ține strâns în brațe.

—Voi încerca să uit și nu îmi mai spune micuță. Ești doar cu un an mai mare decât mine. Spun, în timp ce mă bosumflez.

—Bine, micuța mea,bine! Oh! A venit autobuzul. Spune, vrând să plece, dar o opresc, di-amdâno palmă peste ceafă.

—Yah!

—Taci și așează-te pe scaun!

                           Jungkook
  
Nu știu ce mama naibii se întâmplă, dar de când am văzut-o pe chelnerița aceea, nu o mai pot scoate din cap.

Ochii aceia de un verde neîntâlnit în Coreea m-au fermecat.

Se vedea în ochii ei că este o fată inocentă, pură și neatinsă de nimeni.
 
Cred că voi trece mai des pe la restaurantul acesta.

—Jungkook, unde ți-e capul?

  —Hă? Mă gândeam la ceva.

—Acel cineva fiind acea fată?

—Poate.

—Nu că poate. Este sigur! Îmi spune Taehyung, pe un ton amuzat.

—Nu știu. Mi-a atras atenția fata aceea. Are ceva special. Cred că voi trece mai des pe la acel domn Kim. Are angajate drăguțe.

—In special acea fată. Spune făcând o față perversă. Eu îți spun să ai grijă cu Jieun. Nu cred că vrei să afle că nora tăticului tău, este înșelată. Îmi spune chicotind, râzând și eu la rândul meu.

                               ***

—Bunico! Am venit. Spun închizând ușa.

Mă descalț și îmi așez pantofii în suport.
 
—Ah! YooJung, du-te și spală-te pe mâini. Voi pune cina imediat.

—Bine!

Mă pregăteam să mă duc la baie, dar din greșeală dau peste geanta bunicii, răsturnând tot ce era în ea.

Un dosar îmi atrase atenția, deschizându-l imediat, din cauza curiozității mele.

Ce am văzut m-a lăsat în stare de șoc, lacrimile scurgându-se pe obrajii mei ce ardeau acum.

Cancer la stomac.

Nu mai stau pe gânduri și dau buzna în bucătărie, vrând să vorbesc cu bunica.

—Yah! YooJung, ce s-a întâmplat? Ce ai pățit?

—Ce este asta?

—YooJung! Spune, începând să plângă la scurt timp.
 

                     
                            °°°°°