"Într-o zi când navigam pe internet..." Nu. Nu s-a întâmplat asta niciodată, oameni buni. Nu am aflat singură de acest lord impresionist ce a ajuns faimos pe youtube făcându-ne pe noi şi pe părinții noştri să contemplăm asupra naturii umane şi a vieții sexuale a unui porc spinos, numit Bodrin Cradea.
Toată povestea a început aşa:
Eram clasa a 4a (da, oameni buni, am fost la şcoală, nu am învățat în canalele de pe strada numărul 9) şi avem nişte coleguți "şmecheri" pupai-aş pe ei, care se uitau pe youtube şi chestii. A mai fost la un moment dat un val cu ROBOTZI. Eram toți: WOW, hai să zicem "fut" şi "pulă", estem clasa a 2a, ce conteşte că nu ştim nici de capul nostru? Dar a trecut. Unde am rămas? Da, chestii. Şi se uitau ei, mai mulți, ziceau glume cu căcatu' ce se scoală o dată la o săptămână pentru a viola un morcov ce creştea într-un copac, iar noi ceilalți eram uimiți de ce sunete excepționale ieşeau pe gurile lor strâmbe. Printre aceşti copii mirifici era şi un băiat.
Da, mă, băiatul de care îmi plăcea, ce ştiți voi? Visam că îl fut noaptea în clasa a 4a, bă, bă, aşa se face. În fine. Şi chiar îmi plăcea băiatul ăla, iar într-o zi m-am trezit eu cu o mâncărime a bucii stângi că am pofta să mă duc la KFC. Eram vara, vacanță, tăte cele. Şi pe cine a sunat deşteapta de mine să întrebe dacă vine? Pe o prietenă de la grădiniță. Şi pe mai cine? Nişte copii de la un curs de teatru. A, da, şi băiatul de care îmi plăcea.
Vorbisem ca mergem, ne întâlnim şi treburi deastea, înainte să mergem după un stâlp cu iarbă artificială pe el ca să ne pişăm. Şi eram vreo 4, cred. Iar apoi prietena a renunțat şi nici celălalt tovarăş nu a mai venit. Rămăseserăm decăt eu cu ăla. El m-a sunat să mă întrebe cine vine, iar eu eram, păi aia şi aia şi moşu' violator de pă strada 5 şi buni' fututa, da, da, vin mulți. Şi mergeam decăt eu cu ăla în realitate. El nu ştia asta. Eu ştiam asta. Deja îmi plănuiam în mintea mea de pedo malefic cum să îl veolez. Doh, şi am cu ce.
Îmi plăcea exagerat de mult de el şi eram în stare şi să mă uit la Animal Planet şi să fac ca un magot în călduri ca să mă placă sau măcar să mă bage în seamă. Iar după ce am mai râs majestos cu bucăți de cartofi prăjiți între dinți la glumele lui atăt de futute în cur, l-am întrebat cu ochii mei bulbucați de bagaboantă: Cine-i ăsta? ca să pot să mă uit pe canalul lui şi să discut cu el despre ce se întâmplă acolo, ca să par interesantă.
Şi aşa am aflat de alt bagabont: Bodrin! M-am uitat la nişte episoade. Pă vremea aceea, băiete, era Satana Cartoons. Erau vremuri bune. Nu existau Game play-uri şi acea farsă numită Sâmbăta cu Satana care e pusă oricând, numai sâmbăta nu. Erau timpurule de haur ale comunității.
M-am holbat în fața calculatorului (Căci în 'cele vremuri nu dețineam nici un telefon... sau casă... dacă dormeam pe străzi? Poatie.) vreo 3 ore până am ajuns la cel mai nou videoclip de atunci. Eram aşa impresionată de prostia ce era posedată de 'cel om simplu care posta videoclipuri omniprezente pă iutub.
Apoi, după ce mi-a trecut îndrăgosteala (pentru puțin timp) de acel copchil bolnav mintal, am continuat să mă uit la canalul lui Bodrin, dar visul mi s-a ruinat când am aflat că defapt... îl cheamă... *muzică dramatică* CODRIN!
