Alpha Suprem

Capitolul I

Il prind de gat si il arunc intr-un copac ca mai apoi sa ma duc langa el cu o viteza supraomeneasca si i-am scos plamanii ca toti sa stie cine a facut asta. Asta e semnatura mea. Semnatura Alpha-ului Suprem. Ma sterg pe tricoul lui de sange si ma indrept inspre haita.

-Aplha! Se aude o voce si imi dau seama ca e Nick, Beta-ul haitei.

-De cate ori trebuie sa ma mai repet ca sa nu-mi mai spui asa? Il intreb fara sa ma uit la el.

-Scuze. Spune si chicoteste. Joulie, unde ai fost?

-Raiul si-a trimis inca un mesager pentru a-si anunta nenorocita aia de venire! Dar cine e el sa vina la mine?! Sa stea cu haita lui si eu cu a mea si gata!

-Joulie, sa stii ca Raiul a ajuns. De asta te cautam. Imi spune si ochii mei devin mov.

In mod normal, eu fiind Aplha, trebuia sa fie rosii, dar asta e unul din lucrurile ce ma deosebesc de ceilalalti Alpha. Doar eu si.. Raiul avem ochii mov cand ne transformam.

-Si cine naiba i-a permis sa intre in haita?! Il intreb tipandu-i in fata.

-Fratele tau. Imi spune si fuge. El este fratele meu!

Aveam de gand sa alerg dupa el, dar trebuie sa vad ce vrea Raiul.

"Joulie, EL este aici!!" tipa entuziasmata lupoaica mea.

Cine e aici?

"Sufletul nostru pereche!" chitaie fericita.

Oh, sigur.. Cred ca e a17-a oara in doua saptamani cand zici asta. Nu te mai ambala atat.

"Dar.." incepe insa nu o las sa termine.

Te rog, gata cu asta.

Pasesc in casa si vad un baiat ce sta pe canapeaua din living.

-Ken. Spun, caci asa il cheama.

-Oh, Joulie! Spune si se ridica. Privirea noastra se intersecteaza si simt.. Simt ceva ciudat.

-Nu! Tip eu. Nu se poate asa ceva! Nu tu! Nu, nu, nu!! Tip in continuare si aud cum cineva coboara grabit scarile.

Ochii meu devin mov si incerc sa-mi stapanesc lupoaica. El nu poate fi sufletul meu pereche! Eu nu trebuie sa am un suflet pereche!

"Dar ai! De ce nu vrei sa accepti asta?!" tipa lupoaica mea la mine!

Tu ai inebunit?! Roxi, el este RAIUL! Nu poate fi sufletul nostru pereche!

-Joulie. Spune Ken si incearca sa se apropie.

-Nu te apropia! Urlu si cad in genunchi tinandu-ma de cap. Nu se poate ca TU sa fii sufletul meu pereche! Nu se poate asa ceva! Ii spun si scot un urlet plin de durere ce l-a facut sa se infioare.

Cu toate astea Ken se apropie de mine si isi pune palmele lui mari pe obrajii mei pentru a-mi ridica capul. Vreau sa spun ceva, dar Ken imi inchide gura cu un sarut. O data ce se departeaza vad cum ochii lui devin argintii ca mai apoi sa se faca mov, ceea ce inseamna ca s-a format o parte din cinexiunea dintre noi si e timpul ca lupii nostrii sa preia controlul.

Nu vreau sa fac asta! Tip la lupul meu.

"Dar eu vreau si am nevoie de asta!" tipa la mine si nu o pot opri.

Lupii nostrii au preluat controlul si intre noi incepe un sarut salbatic. Ken ma ridica si ma face sa imi incolacesc picioarele in jurul lui. Urcam scarile si nu stiu cum reusim, dar intram exact in camera mea.

-Stai.. Ii spun si vad cum culoarea ochilor lui redevine cea normala.

-Ai dreptate..

===================================================
Hello!! Ce faceti? Am repostat capitolul. Sper sa va placa.
Nu ma judecati, dar eu nu am experienta in cartile cu varcolaci, dar incerc si eu ca doar incercarea moarte n-are, nu?
Nu va mai plictisesc asa ca...

Little Monster in actiuneee!