Blue eyes

Capitolul 1 - Buna!

-Te rog, mama! Lasa-ma sa imi ridic cel putin diploma.Te rog, mama! Promit ca nu o sa ma mai opun casatoriei daca ma lasi sa imi iau diploma! Ma rog de mama de cel putin o saptamana sa ma lase sa imi ridic diploma de bacalaureat.

Nu o sa uit niciodata cum ma ascundeam in grajduri doar ca sa invat pentru examene si dupa toate eforturile pe care le-am depus vreau doar sa imi vad diploma. Stiu ca mai mult decat acea diploma care demonstreaza ca am absolvit liceul nu o sa primesc niciodata. Peste 2 saptamani o sa ma casatoresc la dorinta parintilor mei. O sa ma casatoresc cu un burlac de 30 de ani.Este unul dintre cei mai bogati oameni din satul in care traiesc si cred ca asta este singurul motiv pentru care parintii mei isi doresc atat de mult sa ma casatoresc cu el. Dar imi e teama.Sunt multe povesti despre fostele acestui om. Tot ce am auzit despre el au fost lucruri negative. Acum doua seri ma plimbam pe stradutele neasfaltate ale satului meu natal si o batranica m-a oprit si m-a intrebat daca chiar vreau sa ma casatoresc cu acel barbat. Tot ce am facut a fost sa dau afirmativ din cap.Femeia acea ma speria.Dupa ce s-a uitat adanc in ochii mi-a spus ca o sa fiu urmatoarea. M-am speriat si am fugit. Inca imi sta gandul la acele cuvinte. Cum adica o sa fiu urmatoare?

-Poti sa mergi! Dar iti iei diploma si te intorci acasa.Cu aceste cuvinte mama s-a intors la lucrul ei si pe mine m-a lasat sa ma bucur in liniste. Un zambet enorm mi-a aparut pe fata si am fugit spre camera mea sa ma pregatesc de plecare.

Dupa ce mi-am luat pe mine o rochita cu imprimeu floral si mi-am incaltat balerinii rosii am plecat spre gara. Acolo era o agitatie de nedescris. Se pare ca regina Angliei face un tur al Marii Britanii intr-un tren de lux. Cel putin cineva pe lumea aceasta are o viata mult, mult mai buna ca a mea si calatoreste in trenuri de lux.M-am indreptat spre caserie si mi-am luat un bilet dus-intors.O voce ciudata si robotica se aude din difuzoare si anunta sosirea trenului mei spre Manchester.Am inaintat pe peron si asteptam linistita ca trenul meu sa ajung in gara. Vantul incepea sa vajaie din ce in ce mai tare si dim dreapta mea trenul venea cu o viteza uimitoare. Rochita mea vaporoasa nu rezista curentilor puternici care s-au format din cauza vitezei trenului asa ca mi-am pus maine pe tivul rochitei si am incercat sa o tin sub control. Trenul era foarte aproape de mine si speram sa incetineasca inainte ca vantul sa arate tuturor lenjeria mea intima.Trenul incetinea cu cat se apropia mai mult de peron iar vantul puternic se domolea si el incat nu mai imi era la fel de greu sa imi tin rochita infrau. Am urcat cei 3 trepti ajungand in vagonul care era scris pe bilet si asezandu-ma pe locul destinat mie.Mi-am indreptat privirea spre geamul din partea mea dreapta uitandu-ma la agitatia de pe peron si la oamenii care isi asteptau rudele sau prietenii de care probail le era dor sau altii asteptau sa plece in vacanta viselor.Poate.Poate altii asteptau sa plece departe de probleme,sa fuga in lume si sa nu se mai intoarca.Dar in acea multime am putut observa un baiat tanar cu barba proaspat tunsa. Aducea mult cu un student la teologie dar poate nu era asta. Poate era in doliu dupa o persoana draga sau poate, pur si simplu, asa ii placea lui. Dar nu asta mi-a atras atentia. Ochii lui plin de emotie erau fixati pe buchetul de flori de camp din mainile lui aruncandu-si din cand in cand privirea in dreapta sau in stanga.Poate.Poate isi asteapta mama, sora sau iubita. Dar in momentul in care ochii lui sau ridicat brusc din directia florilor colorate pe care le strangea in maini cu atat ardoare pe fata lui a aparut un zambet tamp iar pana sa reusesc sa ma intreb ce ii aduce acel zambet pe fata o fata maruntica, blonduta, cu parul impletit intr-o coada lunga lasata pe spate si imbracata intr-o rochita alba mulata pe trupul ei micut si fragil acoperit de un pulover crem crosetat in ochiuri mari de aceasi lungime cu rochita, ii sarii in brate lipindu-si buzele de cele ale baiatului tanar.Erau perfecti. Atat de frumosi.Atat de indragostiti. Erau cuplul androginic perfect.Imi aduceau aminte de niste personaje lirice, atat de visatoare in propria realitate perfecta.Cand imaginea sublima si plina de dragoste din fata mea a inceput sa se miste usor am realizat ca trenul meu a plecat din statie. Imaginile erau distorsionate si cu greu reuseam sa dinsting dealurile sau copacii padurilor. Am simtit cum cineva se aseaza pe locul din stanga mea intorcandu-mi privirea spre locul acela. Era o fata inalta, cu o talie zvelta si picioare lungi acoperite de o rochie lunga pana in pamant creata dintr-un material cu imprimeu floral alb si un albastru pal.Parul ei brunet si ochii ei albastrii intrau intr-un contrast perfect imposibil de ratat privirii.