Mă numesc Emily şi am decis să mă împartăşesc şi vouă ce înseamnă conflictul dintre singurătate,dispreţ,depresii şi minciună. Familia mă crede o dezamăgire , prietenii mă văd o cârpă căreia îi vor da foc imediat ce o folosesc .
Stăteam întinsă pe pat cu căştile în urechi ascultând trupa mea preferată.Mă cufundam în patul meu moale când un zgomot puternic mă trezeşte din lumea în care visele prind viaţă .
O auzeam şi în acelaşi timp nu auzeam. Ştiam ca vorbeşte despre mine,ca singurul lor copil e o dezamăgire totală,că nu le voi călca pe urme şi ca voi rămâne o fată care se refugiază numai în muzică şi ţigări .
-Cretino, mă auzi ? şi după rostirea acestor cuvinte o palmă se izbi de obrazul meu .
Nu am simţit nici o durere , doar că , pentru un moment mi-am dorit să mă iubească şi ei un pic. Mi-am alungat acest gând când am simţit gustul metalic al sângelui în gură. M-am ridicat în picioare pentru a scuipa sângele şi am spus pe un ton destul de nervos :
-Acum poţi ieşi afară!
Uşa se trânti cu un zgomot puternic , aerul rece făcând contact cu piela mea . Mi-am luat telefonul de pe noptieră şi îmi pun din nou muzică , mă întind pe pat , lăsând diavolul să se joace cu visele mele timp de 2 ore.M-am trezit cu o durere de cap imensă aşa ca am hotărât să iau o pastilă .Mă simteam pierdută .
