Aripi de Inger

Accidentul

Deschid ochii infricosata.Ma ridic in capul oaselor si o caut cu privirea pe Maya. Dar stiu ca nu este acici;a murit acum doua saptamani intr-un accident de masina. Eu si parintii mei am supravietuit dar inimioara ei s-a oprit. Era atat de mica incat nu putea supravietui. Ma gandesc la ea zi si noapte si inca o mai aud gangurind si razand. Imi este dor pana si de plansetele ei si de momentele in care o gaseam muscand din cartea de matematica.

      Ma ridic din pat si cobor  jos , in bucatarie, unde o gasesc pe mama mangaind cu blandete premergatorul Mayei. Dintre toti ea sufera cel mai mult si ma astept ca din clipa in clipa sa cada intr-o depresie din care nu o sa mai poata iesi. Dar mama este o femeie  puternica si stiu ca nu va lasa durerea sa ii distruga viata.

         Am mancat si m-am schimbat cat de repede am putut ca sa nu pierd autobuzul si sa intarzii in prima zi de scoala. Nu as vrea sa merg la scoala pentru ca o sa dau de privirile compatimitoare ale colegilor si o sa trebuiasca sa le spun ca sunt bine si sa afisez un zambet fals. As vrea sa raman acasa sa ma uit la putinele poze pe care le am cu Maya si sa imi ingrop fata in bluzita ei.

      Dar odata si odata trebuia s-o fac;am pasit pe usa liceului cu un zambet  fals si incercand sa nu plang. Pe coridor o intalnesc pe Elisa, cea mai buna prietena a mea.

 -Buna,Elisa!

 -Buna,Marysa, imi pare rau pentru pierderea suferita, si,spunand asta ma ia in brate si simt o protectie si o caldura pe care numai ea mi le poate oferi si de care imi era dor.

-Nu trebuie sa iti para rau, serios, nu tu esti vinovata ca s-a rupt frana si ca ne-am lovit de un stalp. Am incercat sa afisez iar acel zambet fals dar lacrimile au inceput sa-mi curga ca un rau

-Nu este nevoie sa te prefaci ca esti bine,sti ca poti sa-mi spui totul. Stiu ca treci printr-o perioada grea a vietii si mai stiu cat ai iubit-o pe sora ta.

-Multumesc,am reusit sa spun printre buzele care abea se miscau si cu fata inundata de lacrimi.

-Haide sa te speli pe fata,am auzit ca avem un nou coleg .

  Am zambit,dar de data asta a fost un zambet adevarat. Am mers cu Elisa la baie si cand am iesit de acolo  am vazut cel mai frumos baiat din lume. Cu par blond cazut suvite peste frunte si cu ochi albastri ca de lapislazui,de inaltime medie si cu jacheta de piele neagra  pasea incet in directia mea si,brusc am uitat de tot si de toate iar el parea sa faca la fel.Inca din prima clipa am stiut ca e ceva special la el si simteam ca nu pot trai fara el.,,Este baiatul pe care il astepti'' mi- a spus inima in timp ce ratiunea imi spunea ca nu ar fi bine sa ma apropii.