Captiva in propria LUME

Capitolul 4

M-am imbracat intr-un sarafan de blugi negru cu un plover si cisme negre pana la genunchi.

Eu : Sunt gata , mergem?

Alex : Da ... Chiar vrei ?

Eu : Normal ... Hai !

Mama: Aveti grija ! Pa

Eu : Da mama, pa!

Alex : La revedere !

Ne-am urcat in masina si am plecat .In masina am ascultat muzica cam trista si m-am uitat pe geam. Dintr-o data o lacrima imi curge pe obraz si apoi pica pe sarafan. Alex observa:

Alex : Esti bine ?

Eu : Da...

Alex : Vrei sa oprim ?

Eu : Nu e in regula . 

Alex : Sigur ?

Eu: Da ... Cat mai avem ?

Alex : Putin ... Auzi ?

Eu : Ce s-a intamplat ?

Alex : Pai ... Pai... Vroiam sa iti spun ... Ca ... Sunt ...sunt si voi fi mereu alaturi de tine ...

Eu : Multumesc ! Sa sti  ca eu chiar ma simpt bine cu tine ..  Acum ca nu mai am pe nimeni ...

Alex : Si eu ma simpt bine cu tine ...

Am ajuns la cimitir iar alex m-a cindus la mormantul lor ... Cand am dat " fata in fata " cu ei (erau unul langa altul) Lacrimile au inceput sa curga ca ploaia de vara ...Nu ma mai puteam opri ...

Alex : Ana ...hai sa mergem ...

Eu : Nu ... Mai stau putin...

Alex : Ana iti faci rau ..  Nu mai plange ... Cred ca prieteni tai nu ar vrea sa plangi ci sa te bucuri amintindu-ti de vremurile cand stateai cu ei ....

Eu : Dar nu pot ...

Alex: Hai ...

Mi-a intins o mana sa ma ridic iar eu i-am  sarit in brate .

Alex : Nu suport sa te vad asa ... Hai !

Eu : Bine ...

M-a condus la masina cu bratul pe dupa gatul meu . Ne-am urcat in masina si am plecat ...

Eu : Nu imi vine sa cred ce s-a intamplat ...

Alex : Pai ... Nu s-a putut evita ...

Am ajuns acasa . Alex m-a condus pana sus :

Mama : Ati venit !?

Eu : Da mama ....

Mama : Ce s-a ... Imi fine va e foame ?

Eu : Nu prea dar ... Ok ... Alex vi ?

Alex : Nu prea imi e foame asa ca plec ... Oricum am treaba cu parinti ... Pa pa ...te sun mai tarziu ..

Eu : Ok ... Mersi ca ai venit cu mine ... Papa

Intru in bucatarie iar mana ma intreaba :

Mama : Si ... Ce e intre tine si Alex ... Il placi ?