Alerg prin padure abia respirand, el fiind mai in spate, ma ascund dupa un copac, îmi pun gluga pe cap, si il aud pasind tiptil uitandu-se in stanga si dreapta
-Haide, unde te ascunzi? doar ne jucam, darling . Ii aud vocea groasa, ma uit in jos zarind un bustean, il iau si ii dau cu busteanul in cap si o iau la fuga
Caut o iesire din padure fugand, ma uit in jur, vad o iesire, cand brusc franeaza o masina si vad soferul cum iese cu capul pe geam.
-Ai grija pe unde mergi, puteam sa te calc. Spune o voce feminina pe un ton usor uitandu-se ciudat la mine
-Scuze, nu vroiam. Stau cu mainile in fata, după le iau si îmi ridic privire
-Meg! Spune ingrijorata, ieșind din masina si ma trage de mana la masina. Cine ti-a facut asta?
- Drawn, a fost. Oftez uitandu-ma la tine avand lacrimi in ochi uitandu-ma spre padure, haide te rog sa plecam
-Dracie, haide . Ma pune in masina cu grija, dupa se pune si ea si mergem cu viteza spre Chicago.
Ajungem la mine acasa, ma uit la casa mea si dupa la Maddie.
- Daca vrei..pot sa stau cu tine noaptea asta, ca sa iti pun ceva la rani. Spune uitandu-se la rana mea de la ochi
-Mersi, esti o buna prietena Madd-maddie. Zambesc luand-o in brate, stragando usor, dupa iesind din masina si mergand spre casa, imi caut cheile in buzunarele de la hanorac, le gasesc, deschid usa si intru impreuna cu Maddie in casa.
Dupa o ora de vindecare a ranilor, ma uit la telefon ciudat si raspund
-Meg esti bine? cea care m-a sunat era mama mea vitrega, jucand teatru cu păsatul ei si cu inocenta ei.
-Da, sunt bine Ellen, doar niste amarate de rani, atât.
-Dimineata, merg cu tine la psiholog Meg, ca sa te consumi acolo, o sa vin eu dupa tine.
-Mersi ca iti pasa de mine Ellen. Inchid telefonul, îmi dau ochii peste cap mancand impreuna cu Maddie .
