Jungkook 《~/policeman/~》

Capitolul 6

Jk:"Pot vă rog frumos să merg până la baie? Nu mă simt prea bine..." -spune el și își lasă privirea în jos

Dânsul:"Desigur! Dacă nu te simți bine, poți să mergi la medic. Te învoiesc ora asta." -spune, iar apoi îi face semn să părăsească terenul

Jk:"Mulțumesc!" -se întoarce și se îndreaptă spre mine

"Ce crezi că-..." -încerc sa spun ceva, dar el mă întrerupe

Jk:"Taci și mergi în vestiar. Fără comentarii, nu accept scuze!" -îmi zice și mă ia de mână

"Dar-..." -voiam să spun din nou ceva, dar aceeași poveste

Jk:"Ți-am zis să nu mai comentezi, acum mergi mai repede că ne vede profu și după luăm detenție amândoi. " -spune și mă împinge să merg mai repede

"Te iau la bătaie dacă încerci să-mi faci ceva." -mă uitam iritată și nervoasă la el

Jk:"Bun! Acum că suntem în vestiar... am auzit că mi-ai pomenit numele. Ce ai zis?" -spune și mă așează pe banca de acolo

"Nu eu ți-am spus numele. De ce dai vina pe mine?" -îi spun privindu-l în ochi

Jk:"Atunci cine?!" -observ cum îi apare un mic zâmbet pe față

"Mi-Cha..." -încercam să îmi mut privirea, dar el îmi prinde fața între mâinile lui mari și reci

Jk:"Uită-te la mine!" -spune, iar eu îmi îndrept privirea spre el

Jk:"Știu că voi două tot vorbiți despre mine pe ascuns. Și știi și tu destul de bine că noi doi suntem cei mai buni prieteni... Doar nu avem secrete unul față de altul, așa-i?" -spune cu o voce foarte calmă

                       Când sunt cu el, vocea lui calmă și plină de căldură mă face să mă liniștesc mereu. În cele 3 luni ne-am apropiat foarte tare, suntem cei mai buni prieteni, păcat că eu nu pot să îi spun despre familia mea, cu atât mai puțin să îl chem la mine acasă când sunt prezenți și Tae cu Jimin.

"Nu cred că avem..." -spun și îl iau în brațe

Jk:"Cred că tu ai unul, de ce nu vrei să vorbim despre asta?" -mă strânge în brațe

"Promit că la momentul potrivit o să îți spun. Promit!" -încerc să mă desprind din îmbrățișare, dar nu reușesc, deoarece el nu îmi dă drumul

Jk:"Nu te las. Vreau să știu acum..." -se uita în gol prin vestiar

"Nu pot acum, dar o să îți spun... Să știi că presimt că și tu îmi ascunzi ceva..." -când aude îmi dă drumul

Jk:"Nu îți ascund nimic. Știi destul de bine că mereu ți-am spus totul." -spune și se ridică de pe bancă

"O să discutăm la momentul potrivit." -spun și mă ridic și eu

*din perspectiva lui Jk*

                   Cum aș putea să îi spun ca o plac din prima clipă în care am văzut-o? Nu aș putea, ea mă consideră un prieten, nimic mai mult. O să mai aștept ceva timp...

Ana:"La ce te mai gândești acum? Vrei să ne jucăm de-a ghicitul? Că eu nu vreau!" -îmi spune și vrea să plece

"De ce ești rea cu mine? Știi că te-... ești cea mai bună prietenă a mea, nu te mai supăra din nimicuri." -nu am realizat pe moment ce am vrut să zic, dar am încercat să mă scot