The only hope!

2**

In fiecare zi mama lor se ducea la servici pentru as intretine familia.Tatal lor facea acelasi lucru dar era prea departe de ei asa ca le trimitea banutii prin posta.Era departe si
cum se intampla deobicei...distanta doare.Pana si scrisorile care el le trimitea acasa,nu prea isi mai faceau efectul asa ca intr-o zi el a sunat acasa si spre surprinderea lui
raspunde bunica fetelor.
-Alo? Mamaie? Sun din Spania...ce faceti voi acolo? Cum merge treaba?intreba el cu o voce ragusita.
-Alo? Gigi? Da eu sunt...mamaie...ce sa facem,pe aici prin casa,Raluca e la gradinita iar Biencuta se joaca cu jucariile prin sufragerie.Maicasa e la servici!
-Off cat imi e dor de voi,de casa mea...de copiii mei.
-Raluca trebuie sa vina de la gradinita,s-a dus tataie sa o ia.
Acestea fiind spuse nu mai dura mult si fata cea mare impreuna cu bunicul ei intra pe usa.Bunicul vede ca bunica vorbeste la telefon si intreaba cine e.
-E Gigi draga...ginerele,a sunat din Spania si a vrut sa vada ce mai fac fetele.In a doua secunda bunica ia fata in brate si o pune cu capsorul ei pe receptorul de la telefon.
-Tati? spune fetita in speranta ca ii va auzi vocea tatalui.Facu ochii mari cand dincolo de firul telefonul,la celalalt capat se aude vocea tatalui ei ce a plecat in alta tara pentru
a le oferii copiilor lui un trai mai bun,o viata mai buna.
-Raluca? Ralu? Fetita tatii? Aoleu ce dor imi e de voi! Spune tatal fetei cu lacrimi in ochi si vocea parea ca ii piere...de parca cineva il strangea de gat cu un lant.
-Ce face fetita tati? Esti bine? Cum a fost azi la gradinita?

*********
Si atunci ei vorbeau la telefon mult dar acum nu prea isi mai vorbesc.Atunci erau fericiti dar acum totul pare sa fie din alt film.
Povestea fericirii lor se pierde in vant...in ganduri grele si in mari si valuri zbuciumate..inspumate de atata suferinta.

*******
-Ai venit acasa? Nu imi vine sa cred,spune mama fetelor printre lacrimi imbratisandu-si sotul ce nu il mai vazuse de 11 luni.Sper sa nu fie doar un vis,lasand lacrimile sa i se scurga
din ochisorii verzi tot mai mult.
-Sunt aici scumpo,nu am cum sa mai plec,am plecat de acolo imediat cum am auzit vocea fetei noastre.Nu am mai putut rezista fara voi,nu mai pot sa stau departe de voi.
Din sufragerie se aud pasi,in cateva secunde copiii vin inspre tatal lor si il imbratiseaza tare de tot.Il pup atat de mult incat il darama si zambesc impreuna si totul
parca e altfel.O alta culoare au acum lucrurile din casa,chiar si zambetul lor de pe fata...o alta forma...e parca pictat pe fata lor de catre un pictor bun si il schiteaza pe o
coala de hartie.
Au petrecut multe impreuna...fata cea mare Raluca continua sa se duca la gradinita si cea mica tot se juca cu jucarii.

Dar anii au trecut si fetele mari s-au facut.Raluca si Bianca acum sunt fete mari,au facut 14 ani si respectiv 10.Bianca acum este la scoala...in clasa a 5-a primara.
Este pe data de 1 martie 2002,intr-o zi de vineri.Aceasta zi atat de frumoasa si urata in acelasi timp....

Voi continua sa povestesc dupa ce primesc macar inca 3 voturi si 2 comentarii la prima parte si la partea aceasta!
Multumesc celor care imi citesc cartea si imi lasa comentarii fie ele bune sau rele! Va pup :*