Innocents With Secrets

7

CHAPTER SEVEN

Era innorat. Eu si Carla eram in adancul pădurii la care am strabatut ceva timp sa ajungem la locația aceasta. era un colt luminos dupa toti acei copaci intunecati. Soarele se afunda dupa norii nu chiar asa de negrii, deoarece nu avea deloc sa ploua. Langa acea "iesire" stramta din padure era un rau foarte curat. Nu era chiar o ieșire deoarece spatiul între rau si padure era relativ nu chiar asa de mare. Ma asez pe o piatra mare de langa abruptura raului iar Carla imi da o privire inocenta. Sunt sigur ca are in minte sa-mi zica sa am grija, dar stie ca astfel de lucruri ma enerveaza, mai ales in momente cruciale.

- Esti bine?

Ridic usor privirea din pământ si ii arunc un zambet scurt in coltul gurii iar apoi oftez lung si ma uit inapoi in pământ.

- Oare va functiona? spun pe un ton aproape in soapta.

- Am incredere in tine. Daca tu ai încredere in ea si in planul asta, atunci sunt dispusa 100% sa am încredere in tine.

Imi scot telefonul din buzunar, care se pare ca mai avea 6% si apas disperat pe el. Sa o fac? Ma uit apoi la acesta pentru 3 minute bune nescotand niciun sunet si apoi il pun la ureche si Carla trasare zicând:

-Pe cine-
-Shhhhh.

Am sunat-o pe Simi. Simi este una dintre cele de mai încredere persoane. Are 16 ani, aproape 17, iar tatal ei lucreaza de cand era foarte mică la o firma de tiruri. Acesta are tirurile proprii, iar m-am gândit ca Simi ar fi persoana potrivită pentru asta. Este demna de aventura si ii place sa traiasca viața la maxim. Suntem prieteni de doar cativa ani, dar mereu ne-am ajutat unul pe celălalt. Nu prea vorbesc despre ea pentru ca mama spunea mereu ca este o influenta proasta deoarece fumeaza si are niste antecedente cu dr*guri. Mama nu are deloc dreptate deoarece a facut greseli, dar acum încearcă sa le repare. Dar in esenta, este o persoana foarte buna. Nu știu cum va reacționa la ce-i voi spune, dar asta este singura varianta. Trebuie sa risc totul pentru a castiga.

"Abonatul apelat nu este disponibil sau are telefonul inchis"

Acum ce fac.

- Pe cine ai sunat? spune Carla cu inima in dinti.

I-am povestit mai multe despre Simi si ce aveam sa fac in continuare, iar apoi spune:

- De ce ai sunat-o pe numarul asta? Si cum de mama ta nu te-a sunat pana acum? Imi bag mana adanc in buzunar si intre degete scot o cartela.
-Am 2 cartele. Mama si toti ceilalți ma suna pe cea dintre degetele mele. Asta este o cartela secreta de care deocamdată stiu doar eu, si acum tu.
-  Si... Îi- îi vei spune...?
- Nu stiu.
- Cum îi vei spune? Pur si simplu? Esti sigur ca nu faci o greseala? Sigur este de încredere?...
-Cred ca-

Atunci, imi suna telefonul dintr-o data si ma panichez. Era Simi. M-a sunat inapoi. Inghit in sec si apoi răspund.

C.T. (conversatie telefonica)

- Alo?
- Alo? M-ai sunat.

O tin ceva timp de vorba evitand subiectul iar apoi spun hotarat:

- Adevaratul motiv pentru care te-am sunat...este ca...

Imi transpiraseră palmele iar o vedeam pe Carla privindu-ma atent, fiind nelinistita si avand speranța ca nu voi face o greseala imensa care ne va costa mai tarziu. Nu vreau sa o dezamagesc. Dar chiar nu stiu ce sa zic.

-Este ca...? Besti ai de gand sa ma tii in suspans?

- Am nevoie de un tir al tatalui tau si nu glumesc este foarte important si chiar am nevoie sa ma ajuti sunt intr-o situație disperata deci te implor ajuta-ma trebuie sa intrăm sub acoperire intr-un departament de politie si am un plan foarte bine pus la punct si doar-

- OK!!!! TE AJUT, doamne...doar calmeaza-te...

- Glumești? Faci mișto nu? Chiar ai face asta pentru mine?

-Nu glumesc...in cazul in care nici tu nu o faci.

-Nu, nu e o gluma promit!!!

- Ok, voi face tot posibilul sa fac rost, dar nu mi-ai spus. De ce?

-Uhh...Pai...ce spun acum... Nu pot sa spun...

- Vorbesti serios? Hai ma...n-ai încredere in mine? Daca este un secret, il păstrez, doar ma cunoști... Plus ca, ce ar putea fi asa rau incat sa nu poti sa-mi spui? Crede-ma am făcut lucruri muuuult mai rele la viața mea.

-Nu e vorba de asta....Promit ca o sa iti zic dupa si DACA planul funcționează... Uite! Mai stii in clasa a 6-a, cand ai venit in pauza la mine la scoala sa-mi lasi "mancare" ca drept "verisoara mea", si mi-ai lasat o punguta cu dr*guri, iar apoi mi-ai zis sa o ascund bine in vestiar, pentru ca cine ar fi căutat dr*guri in vestiarul unui copil de 12 ani? Cam asa este...

-Este vorba despre....dr*guri? Ai probleme din cauza asta?...Stii foarte bine ca incerc de un timp sa stau departe de ele...Nu stiu sigur daca...te pot ajuta daca e vorba despre-

-Nu este vorba despre droguri, promit! Doar ca trebuie sa recuperez ceva...

-Ok! Te ajut, plus ca oricum cred ca iti datorez asta după...chestia din clasa a 6-a :). Dar, mai am o intrebare- Cine va conduce camionul?

-Uhmm...

- A...deci sa înțeleg ca tot eu... S-a facut!

Ii povestesc apoi tot planul omițând partea in care luam dovada incriminatoarie, iar apoi ne luam la revedere si inchid.

CARLA'S POV

S-a descurcat perfect.Mi-am făcut griji degeaba... Il vad ca inchide telefonul dupa ce isi zice te iubesc cu acea...Simi? parca..Nu înțeleg de ce sunt așa apropiați...dar, ma rog. Il vad ca sta nemiscat si nedumerit cu telefonul in mana, iar eu uitandu-ma intens la el. Dintr-o data observ ca isi ridica usor mana in care avea telefonul si apoi il arunca puternic spre mine. M-am speriat si m-am ferit. Dar cand imi iau mainile de la fata, vad ca de fapt a aruncat telefonul de piatra ce era pe jos, ci nu spre mine. Se puteau citi disperarea si nervii de pe fata lui.

- D- de ce?... spun eu nedumerita.

Nu spune nimic si ridica piesele telefonului pe care l-a zdrobit, iar apoi imi înmânează cartela pe care mi-a aratat-o mai devreme. Se apleaca puțin de malul raului si arunca telefonul in apa. Apoi eu ma chinui sa rup cartela in bucatele mici si le arunc si pe acestea in apa.

- Aveam prea multe dovezi. Trebuia sa scap de ele, spune el hotarat.