❤10❤

266 27 0
                                    

După aceea ies din camera mea și surpriză.....găsesc două persoane acelea erau Jungkook și Jimin,care dormeau jos lângă ușa mea.

Mă aplec și mă pun în fața lor.Dintr-o dată zâmbesc văzându-i dar zâmbetul îmi dispare când știu că ei probabil dorm aici din cauza mea.Aseară au auzit și ei bătaia în geam și au venit la mine imediat.

Eu:"Îmi pare rău." spun în șoaptă pentru a nu îi trezi.

Alte lacrimi apărând pe fața mea dar dintr-o dată ei își deschid ochii și îmi șterg lacrimile,eu rămânând șocantă,roșesc.

Jimin & Jungkook:"Nu mai plânge Yun.."

Eu:"Mulțumesc."

Ei îmi zâmbesc,eu făcând la fel.Mă ridic și îi ajut și pe ei să o facă.După ce s-au ridicat îi trag rapid cu mine în camera mea.Ne punem pe pat,ei fiind confuzi Jimin întreabă:

Jimin:"Yun?Ești în regulă?"

Eu:"Aș putea să vă întreb aceleași lucru."

Jungkook:"Noi suntem bine..." spune,dar simt că minte

Eu:"Minți!Și nu nega că nu mă poți păcăli."

Jimin:"Bine,am mințit...:"

Eu:"De ce?"

Jimin:"Pentru că ne simțim prost...." spune și își lasă capul în jos,dar îi ridic capul

Eu:"De ce vă simțiți voi prost?"

Dar văd cum Jimin îi face semn lui Jungkook,dar pentru ce?Iar deodată simt cum sunt luată pe sus.Jimin deschide ușa pentru ca Jungkook să puată ieși din cameră,cu mine pe umărul lui.

Eu:"Yaa,Jungkook lasă-mă jos!" spun dar nu mă ascultă

Coborâm scările și mă duce în bucătărie și mă pune pe un scaun.În bucătărie erau toți,îmi pun mâinile pe față.Sigur eram roșie,dar de ce?Ah ce tot spun e normal să îmi fie rușine în astfel de situații.Dar ce o fi cu ei?Oare e din cauza dimineții acestea?

Trebuie să vorbesc cu ei despre tot,diseară.După ce vin de la companie îi invit la cină pentru a discuta.

Jin:"Yun mâine nu pleci nicăieri." dar nu am auzit,eram pierdută printre ale mele...

Tae:"Yun cineva ți-a furat schițele!"

Eu:"Unde-i hoțul?!"

Toți au început să râdă mai puțin eu,care eram nervoasă și ușurată că a fost o minciună.

Eu:"Yaa Kim Taehyung!Să nu mai glumești vreodată de lucrările mele!"

Tae:"Nu o să mai glumesc vreodată de lucrările tale." spune îngânându-mă

Restul încep să râdă.Eu eram singura care era serioasă.Toți râdeau asta călcându-mă pe nervi.

Eu:"Râdeți?!" și dintr-o dată liniște,toți se uitau la mine.

Eu:"Credeți că e așa ușor să fi activă 24 de ore pe zi?!Câte ore credeți că mă odihnesc?Vă spun eu,maxim 5 ore și nici alea!Înțeleg că depuneți foarte mult efort am văzut,văd și posibil voi mai vedea pentru noi.Nu mă cred mai presus de voi.Și prin noi mă refer la army."

Tae:"Tu..."

Eu:"Da Dl.Taehyung și eu sunt un army,dinainte să lucrez pentru voi.Și nu știți cât de greu mi-a fost și îmi este să stau lângă voi cu un comportament de angajat mai ales de când v-ati mutat aici."

Eu:"Îmi pare rău când v-am greșit,mai ales acum pentru că am spus numai prosti care nu trebuiau spuse vouă dar nu am mai putut să îmi ascund sentimentele.Mă scuzați și Jin nu o să te ascult..."

Plângeam nu mai puteam să ascund nimic.Oricum la un moment dat tot ar fi aflat.

Jimin:"Yun,nu as.."

Eu:"Nu Jimin..."

Spun și plec.Ies pe ușă și mă îndrept spre locul meu.Merg mereu acolo când sunt deprimantă.

După câteva minute de mers pe jos ajung.Știu că e necrezut dar chiar așa arată locul meu.

Știu că e necrezut dar chiar așa arată locul meu

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Este foarte frumos in perioada primăverii.Cum e acum toți copacii sunt înfloriți și arată superb de fiecare dată.

Îmi scot telefonul din geantă și pun muzica să cânte la maxim.Mă ridic de pe bancă și încep să dansez.Îmi place,de fiecare dată fac asta aici.E un loc special în care mă deschid și sunt eu.

Știu că nu par genul de persoană care să danseze sau să cânte dar am câteva piese și coregrafii pe rețelele de socializare.Bineînțeles pe nume necunoscut pentru că nu vreau să fiu cunoscută.

《perspectivă Jungkook》

Chiar îmi pare rău pentru Yun,nu am știut că este un army.Nu am știut că astea sunt sentimentele ei și nici că le ascunde de noi.

Yun pleacă din casă.Decid să merg după ea dar fără să știe.După ce a ieșit ea am ieșit și eu,lăsându-i pe băieți acasă.

Merge de ceva timp.După câteva minute ajunge la un loc superb.Era foarte frumos.

O văd cum se așează pe bancă și butonează telefonul.Deodată se ridică și începe...să danseze?

Wow.Stau aici de mai bine de 30 de minute și chiar e talentată.Mă apropi mai mult pentru a o putea vedea mai bine.Am auzit din melodiile care cântau și dintr-o dată începe o piesă foarte frumoasă.Nu am mai auzit-o niciodată dar e foarte frumoasă.

O ascult cu atenție și observ că această piesă o dă de mai multe ori și dansează de fiecare dată.Se încurca la același pas de fiecare dată dar continuă.E așa drăguță când dansează.

Cum sunt eu băiat deștept îmi scot telefonul și înregistrez tot.Îmi place tot ce văd.Yun chiar este talentată.

După ce fac rost de înregistrare îmi pun telefonul în buzunar și plec de acolo.

-896 cuvinte

♡Visul meu♡Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum