Vântul adie străzile pustii ale Tokyoului. Nici urma de oameni sau ghouli. Numai eu. Un monstru. Asa am fost descrisa de mulți oameni. Nu sunt un monstru... Sau poate sunt? Ăsta este un adevăr crunt ce descrie asa ziși monștri numiți ghouli. Monștri care sunt însetați de sânge și putere. Asa sunt descriși. Cândva eram și eu de aceeași părere. Dar acum ideea principala a vieții s-a schimbat radical. Totul m-a făcut sa înțeleg. Ghouli nu sunt diferiți de oameni.Nici oamenii nu sunt diferiți de ghouli. Viețile lor sunt paralele. Considerați chiar monștrii fără mila care doar mănânca și devorează specimenele rasei umane. Adesea miturile spun ca sunt plini de ura și dispreț. Uite ca lucrurile decurg diferit. Putem fii confundați cu ușurință cu niște oameni perfect normali din punctul lor de vedere. Suntem legați sufletește de cei de lângă noi exact cum oamenii sunt de cei dragi. Toți suntem exact la fel. Avem familie,avem sentimente. Nu suntem doar însetați de sânge. Nu toți suntem la fel. Exista diferențe intermediare ce ne deosebesc intre noi. Am fost cândva fericiți conviețuind cu oameni.Pana aceștia au început sa se teama. Sau cel puțin asa am auzit. Unii am fost de acord sa nu mâncăm în ciuda pierderilor. Oamenii au luat multe vieți ghoul nevinovate. Multe vieți pierdute fără vreun regret. Totuși am învățat sa ne stăpânim.E adevărat ca nu toți suntem adaptați la a fii stăpânit. Departe de noi clanuri s-au format. Ura lor fata de oameni s-a intensificat cu timpul. Vor doar un singur lucru.Răzbunare.
Povestea continua de secole. Iata-ma aici. Cândva ma temeam și eu. Nu știam defapt ce ma înconjoară.
Totul începe cu mine. Eu și Fumiko. Nu știam pana acum de Fumiko. Cea mai buna prietena a mea era ghoul. Pana am ajuns sa devin și eu un "monstru ".Adesea stăteam peste program pentru studiile mele. Plecam când se înopta având mereu grija. Pana acum. Noaptea își făcuse apariția asa ca am plecat. Nu sunt o persoana prea norocoasa asa ca sunt atenta la fiecare umbra și la fiecare văpaie ce putea sa ma stoarcă de sânge ca pe un mop. Ajung în fata poteci pe care cu groaza o parcurgem în fiecare zi. Merg încet pana ajung la capătul poteci răsufland ușurată. Ma uit in spate și fiu sigura. Atunci simt cum stomacul îmi este străpuns. Pun mana în zona stomacului simțind sângele care curgea lăsând o balta în jurul meu. În fata mea apare un ghoul. Zâmbetul ii era larg și înfiorător. Îmi șoptește la ureche "arvoir " în următoarea secunda mușcând din mine. Tipatul meu se auzi extrem de tare . Cad la pământ într-o balta de sânge aproape inconștiență. Acesta îmi era sfârșitul. Râsetul lui malefic mai mult aducea a maniac. Continua sa îmi mănânce trupul aproape neînsuflețit pana când acesta este doborât.Spre mine venea un alt ghoul. Parul ii era alb iar fata ii era acoperita de o masca lăsând la vedere doar un singur ochi. Ma ridica de pe jos apoi cad prada somnului care credeam ca îmi era veșnic.
Ma trezesc într-o lume în care eram fata în fata cu acel ghoul care m-a salvat. Ne uitam unul la altul fără sa zicem nimic. Se apropie de mine și îmi pune mana pe umăr, expresia fetei fiind simbolica. În continuare ma uitam la el fără sa zic nimic pana când am simțit o durere ce îmi străpunge spatele. Ma prăbușesc în genunchi în fata lui. Durerea era insuportabila . Urletul meu răsună pana când observ ca cel din fata mea își dezlănțuie adevărată putere. Adevărata abilitate ghoul. Îmi întinde de mana și ma ajuta sa ma ridic. În fata mea apare o oglinda. Rămân socata. Aveam aceasta putere ca acestui ghoul. Un ochii era rosu fiind plin de foc și sânge. Asa povestea mea se schimba radical.
